'Ştiaţi că?
Dincolo de calculul matematic care stabileşte Data Paştelui şi care pare destul de complicat, există un calcul dumnezeiesc pe care Sfinţii Părinţi l-au statornicit cu înţelepciune de acum 2000 de ani şi va dura până la sfârşitul veacurilor?
Să luăm următorul exemplu: Data Paştelui ortodox poate varia într-un număr de 35 de zile, între 4 aprilie – cel mai devreme şi 8 mai – cel mai târziu, respectiv 22 martie şi 25 aprilie pe stilul vechi. Cele 35 de date, adică cele 35 de slove pascale corespund fiecare câte unui calcul în care se ţine seama de data la care pică 1 martie (începutul anului astronomic) în fiecare an, data la care este luna plină pascală, data de 21 martie când este echinocţiul (izomeria) de primăvară pe vechi şi data la care pică prima duminică după luna plină pascală. În secolul VII, Sfântul Maxim Mărturisitorul a reuşit să transpună ciclurile de repetare a datei în nişte tabele (în lucrarea Computus Ecclesiasticus). A urmat în secolul al VIII-lea Sfântul Ioan Damaschin, care a calculat pe nodurile interioare şi exterioare ale falangelor mâinii stângi, dar şi pe mâna dreaptă toate datele importante din fiecare an calendaristic, inclusiv data Paştelui.
Prin numărarea de mai multe ori pe mână a celor 7 zile ale săptămânii, a celor 28 de cruguri ale soarelui şi a celor 19 cruguri ale lunii, se stabileşte slova pascală, adică una dintre cele 35 de date în care poate să cadă data Paştelui. Alfabetul chirilic s-a dovedit inclusiv în acest caz a fi o stavilă în calea influenţei papiste în rânduiala răsăriteană, deoarece fiecare calcul dintre cele 35 a primit câte o slovă a acestui alfabet.
Acest calcul pe mâna Sf. Ioan Damaschin îl făceau deunăzi şi deţinuţii politici din închisorile comuniste, care de ani de zile nu aveau legătura cu calendarele tipărite afară. Unul dintre cei care a adus în închisoare acest calcul a fost Părintele Justin Pârvu, deoarece îl cunoştea de la Mănăstirea Durău.
Cele 4 criterii de calcul a datei Paştelui sunt stabilite la Sinodul I Ecumenic de la Niceeea din 325
Cele patru criterii de calcul a datei Paştelui sunt stabilite la Sinodul I Ecumenic de la Niceeea din 325, adică praznicul să fie Duminica, să fie după luna plină, după echinocţiu de primăvară, iar dacă pică odată cu paştele evreiesc, să se amâne cu o săptămână. Acesta a fost izvorul pentru scriitorii bisericeşti din secolele următoare, dar în realitate cel mai important criteriu pentru prăznuirea Paştilor este stabilit într-unul din cele 85 de canoane ale Sfinţilor Apostoli şi anume în canonul 7: "Dacă vreun episcop ori prezbiter ori diacon, Sfânta zi a Paştilor mai-nainte de primăvăreasca isimerie cu iudeii o va săvârşi, să se caterisească." [Pidalion, M-rea Neamţ, 1844].
Să analizăm cazul în care data Paştelui cade cel mai devreme posibil, adică slova A şi de ce este aşa. Din moment ce praznicul trebuie să fie după 21 martie, e clar că prima dată la care poate să pice este 22 martie (4 aprilie pe nou). Dar care sunt condiţiile ca să se petreacă acest lucru? În 532 de ani cât durează un ciclul pascal, el se petrece foarte rar, adică de 4 ori. Ultima oară a Paştele a picat pe 4 aprilie în anul 2010 şi va mai pica la fel în anii 2105, 2200 şi 2447. Un lucru de mirare în acest caz este că pentru bisericile care păstrează calendarul iulian şi pentru datele fixe, sărbătoarea Bunei Vestiri nu mai este în post, ci este în săptămâna luminată. Dar să revenim la calcul. Şi anume că luna plină pascală nu mai este după echinocţiu, ci înaintea lui. Pe mâna Sf. Ioan Damaschin, luna plină pascală este un reper de la care pleacă întregul calcul. În acest caz, luna plină este pe 18 martie, deci cu 2 zile înainte de echinocţiu şi cu trei zile înainte de Paşte. De ce acest lucru, care pare să contravină regulii generale? Aici este minunat faptul că Sfinţii Părinţi nu întâmplător au permis această excepţie şi iată de ce. Aici înţelegem şi de ce criteriul statorniceşte în mod clar ca Paştile să fie după luna plină, deci după paştele evreiesc. Căci Învierea este după Răstignire, adică nu poate fi Înviere fără Răstignire.
În anul 33, luna plină a fost nu în momentul Învierii Domnului, ci în momentul Răstignirii Sale. Deci Domnul şi Mântuitorul nostru a pătimit pe cruce, a stat în mormânt şi S-a pogorât la iad exact în aceste două zile. De ale Cărui Patimi şi Înviere să ne învrednicească şi pe noi bunul Dumnezeu. Amin.'.
