'Se spune foarte des ,,că are școala vieții". Poate că nu se exagerează sau nu este neapărat o laudă prostească. Există oameni care au o vastă experiență de viață, dobândită prin tot felul de întâmplări. Sunt convins că aceste experiențe de tot felul și de anumite gravități, îi dă omului un discernământ și o viziune mai amplă asupra ei.
Însă, trebuie să recunoaștem că și un borfaș sau un scelerat, pot avea o școală a vieții din prisma lor. Eu aș zice că această școală a vieții este zero, dacă nu devine expresia înțelepciunii acesteia, care cuprinde inevitabil și partea teologică a ei. Adică, trebuie să ai ,,școala teologică a vieții".
Dacă nu ai această școală teologică a vieții, școala vieții rămână săracă de caracterul mântuitor al ei. Ce rost ar avea omul pe pământ, dacă ar cunoaște toată filozofia lumii, dar nu cunoaște alfabetul teologic și duhovnicesc al mântuirii? În aceasta constă de fapt înțelepciunea vieții: ca omul să cunoască tainele minunate ale mântuirii.
Căci pentru aceasta s-a născut de fapt omul, ca să-și câștige mântuirea și să ajungă în Împărăția lui Dumnezeu. Orice școală a vieții, trebuie să aibă în vizor poruncile lui Dumnezeu și dorința omului de-a se desăvârși. Altfel, rămâne o școală a morții și a perdiției. Sau școala subminării propriei vieți.
Filozofia nu mântuiește cum nu mântuiește nici experiența crucii sociale. Doar experiența teologică-dogmatică și duhovnicească ortodoxă mântuiește. În Cer nu ajung filfizoni literați și filozofi sau interlopi, ci doar teologi prin excelență, care au lepădat patimile și păcatele întru îndumnezeire.
Deci, școala vieții este prin esență duhul și teologia duhovnicească în Hristos, care cuprinde mai degrabă praxis-ul isihast și ascetic al omului, cu mintea la Dumnezeu și la mântuire.', a scris Avva Credo (pr. Arsenie Gălăţan, stareţul Mănăstirii Muntele Rece, judeţul Cluj) pe pagina sa de Facebook.