„Nu cumva e mai bine ca în loc să alerg prin Biserici, să mă așez într-un loc și să cer mila Domnului?”.
Nu a întârziat Milostivul Dumnezeu să-i descopere lui iarăși că de fiecare dată când un om se duce la Biserică să se roage, fie ziua sau noaptea, pașii lui sunt numărați de Sfinții Îngeri, pentru a fi răsplătiți cu plată cerească în ziua Judecății.
Ba încă și cum Îngerii păzitori ai Bisericilor îi însemnează pe cei care intră înlăuntru, și în fiecare seară transmit Puterilor cerești care înconjoară Cerescul Jertfelnic.
Atunci Îngerii din Cer cu și mai mare râvnă și bucurie își cântă slavosloviile lor, zicând: „Cât de mare cinste este pentru acești oameni faptul că nu încetează ziua și noaptea să-L slăvească pe Preabunul Dumnezeu, măcar că trăiesc în deșertăciunea lumii!
Să ne sârguim, deci, și noi mai cu râvnă să slăvim Preasfânta Treime, cântând întreit sfânta cântare”. Aflând Nifon toate acestea de la Duhul Sfânt, se nevoia să se roage neîncetat, refugiindu-se pe cât putea în Biserici - Fragment din viața Sfântului Nifon al Constanțianei.
