În anii de după cel de-al doilea război mondial 1944-1962, venea anual la mănăstirea Nicula, un creştin din zona Bârgăului, judeţul Bistriţa-Năsăud.
În urma bolilor şi suferinţelor acumulate în vremea războiului a ajuns paralizat cu puţine speranţe de a mai trăi. A fost adus cu căruţa, de către membrii familiei sale, la mănăstirea Nicula pentru a se ruga şi a i se face rugăciuni, în faţa icoanei Maicii Domnului.
A făgăduit lui Dumnezeu şi Preacuratei Fecioare Maria că dacă se va vindeca de gravele boli care-l stăpâneau, va face de douăsprezece ori drumul spre mănăstire pe jos, din satul său.
În urma rugăciunilor făcute s-a produs minunea vindecării sale, mergând în drumul spre casă, pe jos, pe lângă căruţa cu care a fost adus. Și-a ţinut făgăduinţa cu vârf şi îndesat.
A venit pe jos la Nicula, nu de douăsprezece ori așa precum făgăduise, ci de optsprezece ori. Iar distanţa pe care a parcurs-o era de aproximativ două sute de kilometri.
(Sfânta icoană a Maicii Domnului de la Nicula si minunile ei - Arhim. Andrei Coroian)
O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi. Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre.
Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul și pentru aceasta năzuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnică ajutătoare.
