''Educația din România nu mai e în criză. E în abandon. Am transformat școala într-un loc unde profesorul se teme, elevul sfidează, iar părintele dă lecții fără să-și asume nimic.
Toți vor rezultate, nimeni nu mai vrea disciplină. Toți cer respect, dar nimeni nu-l mai practică. Copiii nu mai sunt crescuți. Sunt lăsați. 
Cu telefonul în mână, cu libertate fără limite, cu drepturi fără obligații.
Și ne mirăm că nu mai ascultă, că nu mai au răbdare, că nu mai citesc, că nu mai respectă nimic. Nu s-au stricat dintr-odată. I-am stricat încet. Părinții apără greșeala copilului mai tare decât adevărul.
Profesorul nu mai are voie să ridice vocea, dar copilul are voie să ridice tonul. Nu mai contează ce e corect, contează „să nu se supere”.
Așa am crescut o generație fragilă, ofensată de orice, incapabilă să ducă un refuz. Școala nu mai formează caractere, livrează diplome. Notele se negociază. Absențele se motivează. Eșecul se ascunde.
Și apoi ne mirăm că tinerii nu rezistă la muncă, că pleacă repede, că renunță ușor, că cer mult și oferă puțin. Cel mai grav nu e că profesorii sunt neputincioși. Cel mai grav e că sunt lăsați singuri.
Fără autoritate. Fără sprijin. Fără respect. În timp ce educația se prăbușește, noi discutăm ambalajul, nu conținutul.
Adevărul e incomod, dar trebuie spus: copiii nu au nevoie doar de iubire. Au nevoie de limite. De reguli. De consecințe. - text scris de părintele Jean Ion, pe pagina sa de Facebook.
