Bătrânul Arsenie de la Peșteră le-a spus ucenicilor săi o istorie folositoare din Părinții cei vechi: un om avea trei prieteni. Cu primul se simțea foarte bine în fiecare zi, cu al doilea se simțea bine, dar mai puțin, iar pe al treilea îl vedea rar și cu răceală.
Când a venit veste de la Împărat că va fi judecat pentru o vină, a alergat mai întâi la primul prieten, cerându-i să-l apere, dar acesta i-a răspuns că nu poate ieși din casa lui.
Deznădăjduit, a mers la al doilea prieten, care i-a spus că poate merge doar până în curtea Împăratului, dar nu poate intra mai departe.
Rămas fără sprijin, omul s-a dus, cu multă rușine, la al treilea prieten, de care se îndepărtase de-a lungul timpului, și i-a cerut ajutor.
Acesta însă, cu multă bunăvoință, a mers îndată la Împărat, l-a apărat cu tărie și a reușit să-l scape de condamnare.
Atunci Bătrânul a tâlcuit pilda: primul prieten sunt banii și bunurile materiale, care nu ies din casă când vine ceasul morții; al doilea prieten sunt rudele, care merg doar până la mormânt; iar al treilea prieten este milostenia, care merge înaintea lui Hristos și ne ajută la judecată.
Așadar, copii ai mei, numai milostenia rămâne cu omul dincolo de moarte, numai ea vorbește pentru noi înaintea lui Dumnezeu, când toate celelalte ne părăsesc.
