Părintele Ioan Istrati a scris o relatare despre un caz care merită spus la cât mai multă lume, nu pentru lauda cuiva, ci ca un exemplu de urmat și slava Lui Dumnezeu!
''Depresivu'. Acum doi ani, mă sună Înaltpreasfințitul Teodosie. Când pot să vin. M-am suit în mașină și am plecat. Acolo Înaltul era cu un student pricăjit, foarte trist și care se uita în jos mereu.
Ierarhul m-a luat deoparte și mi-a zis: vreau să te rog mult de tot ceva. Uite, băiatul ăsta are niște probleme de sănătate mari, are și o depresie cumplită, gânduri de suicid, n-are părinți, e sărman. L-am ajutat eu în facultate. Dar are lacune mari. Nu poate învăța prea mult singur.
Săptămâna viitoare are examenele de licență. O să-l mănânce de viu. Mai ales ...x Te rog, stai cu el, învață-l, reamintește-i, sistematizează un pic cu el la trei materii.
Te rog eu mult. Ierarhul avea ochii umezi. Cât de infinit de diferit era față de dumnezeii de carton plini de țâfnă, fală, scârbă față de supuși.
N-aveam niciun chef să stau cu un bezmetic zile întregi să-l învăț teologie. Dar de dragoste față de ierarh, și de rugămințile lui, am acceptat.
Am stat vreo patru zile câte 6 ore cu băiatul. Avea găuri serioase în fuselaj. Cel puțin hristologia îi era aproape străină. Nu știu cum se strecurase patru ani.
Era trist, abătut, plângea dacă ridicam tonul, dar avea memorie bună și logică faină. Era sesiune și sălile facultății erau goale. Încet, încet începea să învețe.
La examen, în fața comisiei, răspundea incisiv, se exprima cursiv. Profesorii își dădeau coate. Nu era ăla timid, depresivu?
A luat note foarte bune. Când am terminat examenele, stătea și mă aștepta afară. Tremura. Mi-a sărutat mâinile. Voia să îmi dea cadou o sticlă de vin. Am zis: bea-o tu cu colegii, de bucurie că ai reușit.
Și mulțumește lui Dumnezeu mereu și Înaltpreasfințitului Teodosie că te-a văzut și te-a ajutat. Mi-a zis: Înaltul din primul an mi-a plătit căminul și mâncarea. Eu nu am părinți. Doar o bunică bolnavă.
Ierarhul a văzut în el credincioșia, timiditatea, sensibilitatea, dorul după Dumnezeu. L-a crescut. I-a dat curaj.
Luna trecută l-a hirotonit pentru o parohie micuță. M-am simțit minunat când l-am văzut sub omofor, primind harul de a sluji toată veșnicia lui Dumnezeu'' - text scris de pr. Ioan Istrati, pe contul lui de Facebook.