Mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu despre prezența lui Hristos în închisorile comuniste: “L-am simţit concret pe Iisus. Nu ştiu cum să vă spun lucrul acesta, simţeai ca un fior cald, plăcut. Nu mai simţeam închisoarea. Aveam o clipă de fericire pe cate ne-o dădea starea aceasta de trăire în comun.
Simţeam că Iisus este Centrul, în care ne aflam, şi că noi, coborând în intimitatea noastră, în nădejdea că Îl întâlnim pe El, de fapt Îl întâlneam, în mijlocul nostru, în Centrul nostru.
Am simţit concret, şi nu sunt numai eu cea care spune lucrul acesta, că Iisus n-a minţit când a zis că unde sunt doi sau trei strânşi în numele Lui, El este printre ei. Era! Îl simţeam concret. Şi ne apropiam de El. A fost prezent în mijlocul nostru real, concret.
În momentul în care ne apropiam spre Centrul nostru, ne apropiam între noi. Lucrul ăsta se poate vedea geometric. Faci un cerc mare, şi pui în mijlocul lui un centru, şi duci razele către centru. Pe măsură ce se apropie de centru, acestea se apropie între ele. Distanţa dintre cei care pornesc spre Centru se micşorează. Aşa s-a format iubirea care există între noi“.
Citește și - Pr. Iustin Pârvu a evidențiat ''o personalitate rară în cadrul neamului nostru''
Citește și - Îndemnul pr. Iustin Pârvu pentru noi, cei de astăzi! Ne-a spus clar ce va aduce peste România canonizarea Sfinților Închisorilor
Părintele Iustin Pârvu întotdeauna încuraja cultul sfinților din închisori, prin alcătuirea de icoane și acatiste închinate lor, ca unii ce aduc mari binecuvântări.
Aflați importanța cinstirii acestor mărturisitori români și canonizarea Sfinților închisorilor în textul de mai jos.
Părinte, Sfinția voastră cum vedeţi cinstirea acestor martiri anticomunişti înainte de canonizarea propriu-zisă, prin facerea de icoane şi acatiste?
''Eu văd în aceste manifestări un lucru foarte bun, pentru că viaţa acestor martiri este deja cunoscută în sfinţenia lor, prin faptele lor, prin toată conduita lor. Ei au trăit şi încă mai trăiesc în mijlocul acestui popor.
Ei au dovedit, în sfârşit, că din frageda lor tinereţe s-au jertfit pentru adevărul acesta ortodox. Acum, pentru noi, cel mai important este să ne apropiem de jertfa lor cât mai mult, ca să putem avea şi noi îndrăznire la Dumnezeu prin ei.
Domnitorii noştri n-aveau în ţara noastră a Moldovei sfinte moaşte, n-aveau sfinţi, n-aveau icoane făcătoare de minuni. Însă au intervenit şi aşa am obţinut pe cuvioasa Parascheva. Aşa am obţinut icoane făcătoare de minuni, la care se închină tot poporul astăzi.
Acestea toate au fost, în sfârşit, valori aduse din lumea aceasta ortodoxă. Și ei, domnitorii noştri, au socotit că, cu cât vom avea mai mulţi sfinţi, cu atât şi ţara va fi apărată cu mai mult zel faţă de năvălirile şi greutăţile istorice prin care am trecut în decurs.
Moaşte şi icoane care au acoperit pământul cu rugăciunea şi cu prezenţa lor. Dumnezeu alături de România prin jertfa lor.
Dar şi secolul acesta al XX-lea, care a rodit aceşti tineri care au luat drumul crucii şi s-au jertfit, şi-au măcinat tinereţile lor în celulele puşcăriilor, dovedeşte că bunul Dumnezeu mai este încă alături de Ortodoxia românească.
Și totodată este şi un îndemn pentru noi, cei de astăzi, să urmăm nevoinţelor şi martirajului lor. Şi dacă nu ne-a binecuvântat Dumnezeu prin suferinţele lor, măcar să aducem la lumină sfinţenia lor. Și să ne închinăm lor ca unor sfinţi, care se roagă pentru noi. Citiți continuarea aici!