Preot Ioan Istrati a scris un un nou text excepțional. De data asta despre cine a fost prima sfântă româncă: ''O fetiță. Fata armașului Cetății Neamț. Obișnuită cu bejenia.

Cu fuga în munți, de groaza turcilor, tătarilor, leșilor sau ungurilor. În fiecare vară vin fiarele la furat. A crescut printre săbii. Hoardele de tâlhari merg doar pe văile apelor, se tem de întunericul codrului și de asprimea muntelui.

A învățat că muntele e liniște, rugă, sfâșiere de sine, tril, atingere de Dumnezeu. S-a măritat de tânără. Dar dorul ei era după singurătatea brazilor făclii. Neputând avea prunci, s-a învoit cu omul ei și au plecat amândoi la două mănăstiri. Acolo, slujbe, rugăciune, ascultare, comunitate.

Dar dorul nestins din inimă, după șoapta lui Dumnezeu, era viu, ardea acolo în inimă. Și lasă mănăstire, maici, chilie, și vine în văgăunile Neamțului, între codrii veșnici ai Sihlei. Acolo rabdă frig cumplit iarna, ploaie, vânt, zăpadă, ger, și rugăciunea din ea e o sobă care o încălzește.

Respiră liniștea dumnezeiască. Caută măcriș și susai. Așteaptă pe duhovnic cu Sfintele Taine ale lui Hristos. Devine Biserică vie. Nu mai poate răbda nemernicia fardată a lumii, gălăgia ei searbădă, obsesia tâmpă după pământ, strigătul sterp al păcatului stăpân, viclenia lucitoare a vremelniciilor.

Vrea doar aer de munte, cetină de brad, lumina lină din peșteră, apa vie din scobitura stâncii, mireasma florilor sihastre care se leagănă în vânt.

Iarna stă nemișcată în peșteră, rugându-se sau făcând metanii. Lacrimile îi adapă sufletul. Focul Duhului Sfânt o încălzește. Pacea lui Hristos îi umple inima de șoapte din Rai. Vede Îngerii slujind cu ea în genunchi.

Arde roiurile de draci care bântuie în zadar printre stânci. Se roagă pentru lume. Se hrănește din cuvântul preacurat al Domnului, iubirea vieții ei. Adoarme în brațele lui Dumnezeu.

Peste sute de ani, sute de mii de oameni vin doar să atingă locurile prin care a călcat, culmile pe care a sihăstrit. Unii dintre ei nu au absolut nimic din curăția, sărăcia și rugăciunea ei.

Dar caută ceva mai presus de lume, mai presus de zbaterea zadarnică a trupului muribund. Și simt cu toții mireasma smereniei și liniștea inimii ei. Din veacul ei nu mai știm nimic de voievozi, de boieri, de vlădici, doar câteva rânduri prin vreun manuscris prăfuit.

Dar rugăciunea ei străbate cerurile, căci oamenii simt puterea ei și o iubesc, deși n-au văzut-o niciodată. Acum are sute de mii de copii. Pentru care se roagă. E Sfânta Teodora de la Sihla''.

Sfânta Teodora de la Sihla

Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane, la 20 iunie 1992, a recunoscut si proclamat in mod solemn sfintenia, iar ca dată de prăznuire a ales 7 august.

Este vorba despre Sfânta Teodora de la Sihla. Cuvioasa Teodora este prima româncă trecută în rândul sfinților. A fost fiica lui Ștefan Joldea, armas, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamtului. Stefan Joldea, a trait in comuna Vanatori-Neamt si a avut doua fiice pe Marghita (Marghiolita) si pe Teodora.

Aceasta din urma se casatoreste cu Elefterie, insa, nu dupa mult timp cei doi vor intra in cinul monahal. Teodora a intrat la Schitul Varzaresti-Vrancea, iar sotul ei, la Schitul Poiana Marului. Cuvioasa Teodora ajunge ucenica egumenei manastirii, schimonahia Paisia.

Din cauza turcilor, egumena se retrage in Muntii Buzaului impreuna cu Sfanta Teodora si cu cateva maici. Dupa zece ani de nevointa in Muntii Buzaului, ajunge in Muntii Neamtului.

Ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihastriei, a dus pe fericita Teodora in partile Sihlei, unde se afla un bordei parasit.

Acolo a ramas singura, numai cu Hristos, si a petrecut multi ani in cea mai aspra nevointa pustniceasca. Era la sfarsitul secolului al XVII-lea. Schitul Sihla inca nu luase fiinta. Insa padurile din imprejurimi adaposteau numerosi pustnici.

Dupa un timp, Cuvioasa Teodora se muta din chilie in pestera de alaturi, unde ramane pana la moarte, ostenindu-se in post si rugaciune, pentru ea si pentru toata lumea.

Putina hrana si-o procura, fie din fructele ce i le oferea padurea, fie mai ales dintr-un fel de iedera, ce creste pana azi pe stancile Sihlei, numita "iarba dulce" sau "macrisul Sfintei Teodora".

Dupa moartea ieroschimonahului Pavel, vreme de cativa ani, nu a mai stiut nimeni de existenta ei. Traditia mentioneaza ca parintii Sihastriei observau cum pasarile intrau pe geamul trapezei si culegeau faramituri de paine de pe masa, cu care zburau spre Muntii Sihlei. Doi frati din Sihastria se invrednicesc sa o vada pe Teodora invaluita intr-o lumina de foc.

Sfanta le marturiseste acestora ca Il rugase pe Dumnezeu, timp de 40 de zile, ca sa ii trimita un preot care sa o impartaseasca, intrucat simtea ca trebuie sa plece in curand la Hristos.

Cei doi frati il aduc pe ieromonahul Antonie, insotit de diaconul Lavrentie. Dupa ce si-a marturisit pacatele si a fost impartasita cu Sfintele Taine, Sfanta Teodora si-a ridicat privirile spre cer si, rostind cuvintele "Slava Tie Doamne pentru toate", si-a dat duhul.

Parintii citindu-i toata randuiala parastasului, au asezat sfantul ei trup in mijlocul pesterii, unde a stat multa vreme.

Dupa multi ani ieromonahul Elefterie, auzind de toate acestea s-a retras la Manastirea Secu si de aici la Sihla, ca sa fie cat mai aproape de aceea care i-a fost sotie si povatuitoare duhovniceasca.

A trait tot sub stancile Sihlei, rugandu-se lui Dumnezeu ziua si noaptea. Apoi trecand din viata aceasta, a fost ingropat in poiana unde se afla acum schitul.

Trupul Sfintei Teodora a ramas tainuit in pestera, pana dupa anul 1830, cand familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reinnoit Schitul Sihla, a asezat moastele ei in racla de pret si le-a depus in biserica schitului, spre inchinare.

Apoi, zidind o biserica noua, la mosia familiei din satul Miclauseni - Iasi, le-a adus in aceasta biserica si multa lume venea aici sa se inchine sfintei.

Dar in anul 1856, in timpul ocupatiei rusesti, moastele Sfintei Teodora au ajuns la Lavra Pecerska din Kiev, unde sfanta este venerata cu numele de Sfanta Teodora din Carpati.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane, la 20 iunie 1992, a recunoscut si proclamat in mod solemn sfintenia Cuvioasei Teodora de la Sihla, stabilind ca zi de praznuire data de 7 august.

Citeste aici - Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla