Schimbarea la Față este una dintre marile sărbători pe care românii, împreună cu toate popoarele ortodoxe, le închină Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Bucuria acestei sărbători este bucuria Apostolilor, care au prilejul să-L vadă pe Învățătorul lor „schimbat la Față” pe muntele Tabor.
La șase zile după ce a spus ucenicilor Săi : „Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere” (Matei 16, 28 ; Marcu 9, 1), Iisus i-a luat pe Apostolii Săi preferați : Petru, Iacov și Ioan și i-a „dus deoparte”, urcând pe un munte înalt - muntele Taborului în Galileea - ca să se roage.
Conform Sinaxarului, El i-a ales pe aceștia trei apostoli din următoarele considerente: „Petru, pentru că tocmai își mărturisise credința în dumnezeirea Sa ; Iacov, căci a fost primul care a murit pentru Hristos; și Ioan, care mărturisi din experiența sa slava dumnezeiască, făcând să răsune ca „fiu al tunetului” teologia Cuvântului întrupat”.
Urcarea pe munte este simbolică pentru înălțarea spirituală, care, „din virtute în virtute, duce la dragoste, virtute supremă, care deschide calea contemplării dumnezeiești. Această înălțare era de fapt esența întregii vieți a Domnului Care, fiind în„veșmântat cu slăbiciunea noastră, ne-a deschis drumul către Tatăl, învățându-ne că isihia (liniștirea) este mama rugăciunii, iar rugăciunea este cea care arată către noi slava lui Dumnezeu”.
Hristos, Care este, conform teologiei creștine, Cuvântul lui Dumnezeu Întrupat, Își arăta astfel strălucirea naturală a slavei dumnezeiești, pe care în mod normal o ascundea, chiar și de ochii apostolilor.
„Fața lui Hristos apăru pe muntele Taborului ca un izvor de lumină, izvor al vieții dumnezeiești făcută accesibilă omului și care se răspândea și pe „veșmintele” Sale, adică asupra lumii din afară, dar și pe lucrurile făcute de activitatea și civilizația omenească”.
Hristos le-a deschis, de această dată, ochii Apostolilor, care au fost înșiși schimbați la față și primiră prin rugăciune puterea de a vedea și cunoaște schimbarea survenită în natura noastră datorate unirii sale cu Cuvântul (Sf. Grigore Palama). „El S-a schimbat la Față, ne confirmă Sfântul Ioan Damaschin, nu asumând ceea ce El nu era, ci arătându-le Apostolilor Săi ceea ce El era, deschizându-le ochii și, din orbi cum erau, făcându-i văzători" (Sfântul Ioan Damaschin, Predică la Schimbarea la Față, 12 - PG 96, 564).
1. Minunea Schimbării la Față a Mântuitorului s-a petrecut pe Muntele Tabor, numit și „muntele cel sfânt al lui Dumnezeu”. El are o altitudine de aproximativ 570 m și este situat în Galileea biblică, în apropiere de Cana și Nazaret.
Taborul este menționat pentru prima dată în Sfânta Scriptură în momentul în care Isus Navi împarte Pământul Făgăduinței celor 12 seminții ale lui Israel. Primul care a identificat Taborul cu locul exact în care Mântuitorul S-a Schimbat la Față a fost Origen, un învățat și teolog creștin considerat drept unul din cei mai reputați scriitori ai Bisericii din secolul al III-lea.
Apoi, în jurul secolului al IV-lea, Sfinții Chiril al Ierusalimului, Epifanie al Ciprului și Fericitul Ieronim caută și ei locul Schimbării la Față și ajung, în cele din urmă, la aceeași părere: locul real al minunii a fost Muntele Tabor.
2. În fiecare an, pe Muntele Tabor are loc o minune mai puțin cunoscută, despre care unii oameni, mai puțin credincioși, spun că ar fi doar un simplu fenomen meteorologic. Mai exact, în noaptea Schimbării la Față, după miezul nopții, în jurul orei 1.00, un nor luminos coboară deasupra credincioșilor prezenți la Mănăstirea grecească pentru a lua parte la Sfânta Liturghie. Pe parcursul slujbei, norul capătă diverse dimensiuni, iar din el se desprind uneori mici fâșii care iau forme de Îngeri sau de păsări.
„Norul este ca o ceață luminoasă, care învăluie tot vârful muntelui și care, după o perioadă se retrage, iar spre dimineață vârful muntelui este acoperit de o rouă ce se lipește de Biserică, de tot ceea este acolo pe vârful muntelui, inclusiv de oamenii care stau sub cerul liber”, mărturisește părintele arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, reprezentantul Patriarhiei Române în Țara Sfântă și superiorul Așezămintelor românești de la Ierusalim, Iordan și Ierihon.
3. În partea de nord-est a Muntelui Tabor există o mănăstire ortodoxă, construită între anii 1859 și 1862 pe cheltuiala unui boier român, devenit călugăr cu numele de Irinarh.
Biserica acestei mănăstiri este prima ctitorie românească din Țara Sfântă, iar în interiorul ei se află și o frumoasă Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Tradiția spune că un creștin binecredincios a cumpărat de la Sfânta Mănăstire Iviru din Muntele Athos o copie a Icoanei Maicii Domnului și a vrut să o ducă în Israel.
Îmbolnăvindu-se, a realizat că nu mai poate parcurge un drum atât de lung până în Țara Sfântă și a pus copia într-o cutie de sticlă, alături de mai multe lumânări, tămâie si o scrisoare, după care i-a dat drumul pe mare. La aproape trei luni de la acest moment, Icoana a fost găsită de un arab, chiar din orașul Nazaret, care a dus-o la Mitropolie. De aici, Icoana a fost trimisă pe Muntele Tabor, unde a început să facă de îndată multe minuni.
4. După tradiția Bisericii noastre, minunea Schimbării la Față a Domnului s-a petrecut cu puțin timp înainte de Pătimirile Sale, în anul 33. Sfinții Părinți afirmă faptul că minunea a avut loc înainte de Intrarea în Ierusalim și de Răstignirea Domnului, având drept scop încredințarea Sfinților Apostoli despre Dumnezeirea Sa.
5. Se spune că fața Lui Hristos strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe că zăpada. Conform Sfintei Scripturi, într-adevăr, o lumină puternică a înveșmântat minunea de pe Muntele Tabor. Mântuitorul Însuși era îmbrăcat în veșminte albe, strălucitoare, toate acestea fiind, conform Sfinților Părinți, semne ale curăției Lui depline și ale îndumnezeirii trupului Său, după cum spune psalmistul: „Cel ce te îmbraci cu lumina ca și cu o haină” (Psalmul 103, 2).
6. De praznicul Schimbării la Față a Domnului, Biserica noastră dă dezlegare la pește, vin și untdelemn. Conform tradiției, toți cei care vor consuma pește în această zi, vor avea mintea luminată tot timpul anului. Însă, dincolo de credințele populare, știința confirmă faptul că, activitatea sistemului nervos central depinde în mare măsură de fosfor, iar carnea de pește este un aliment foarte bogat în fosfor. Ea contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea memoriei, la construirea unor oase sănătoase, producând energie și ajutând corpul să obțină celule noi.
7. Schimbarea la Față mai este cunoscută în popor și sub denumirea de „Probaje”. Termenul vine de la cuvintele slavone „Obrejenia” sau „Probojenia”, care înseamnă „schimbare” sau „transformare”. Denumirea în limbă greacă a sărbătorii este „Metamorphosis (transfigurare). sursa https://blog.bizanticons.ro/.
