"Nu vă puteţi căsători până ce nu vă botezaţi ortodox, că nu există o cununie pentru două confesiuni diferite. Au mai început şi căsătoriile ortodocşi-catolici. Ori aşa ceva nu se poate. Au fost doi tineri acum un an de zile şi îmi spuneau că ea e catolică şi el e ortodox şi voiau să se căsătorească, şi eu le-am spus:
„Nu vă puteţi căsători până ce nu vă botezaţi ortodox, că nu există o cununie pentru două confesiuni diferite. Mergeţi şi întrebaţi însă şi un ierarh”. Şi s-au dus la un ierarh şi i-au spus că un părinte i-a sfătuit să nu se căsătorească.
Şi i-a întrebat: „La cine aţi fost? …Ei, dacă nu ştiţi la cine să mergeţi!… Fă o cerere, frumos, că tu eşti ortodox şi ea este catolică şi vă cununaţi fără probleme!”.
Ce autoritate să mai ai tu când adevărul liturgic e astfel scindat?” Ne vorbește Părintele Justin, vol III.
Citește și - Cum te pregătești cu adevărat pentru o căsătorie fericită - Video
Care sunt cele mai importante lucruri care trebuie făcute pentru a te pregăti pentru căsătorie?
''Asta este o întrebare minunată. Pregătirea însăși arată un mare respect pentru instituția căsătoriei. Dacă ne gândim la alte lucruri importante din viața noastră, cum ar fi cariera: cine se avântă așa, [fără o pregătire], în carieră? Dacă ne gândim la preoție, când cineva dorește să devină preot: ce este necesar, ca pregătire, pentru a ajunge preot?
Căsătoria este o Sfântă Taină, una dintre Sfintele Taine ale Bisericii, iar pregătirea este foarte importantă. Din păcate, foarte mulți oameni nu se pregătesc deloc. Intră în căsătorie ca într-o relație de conveniență: poate din motive legate de plata taxelor, sau poate pentru a da un fel de legitimitate unirii lor.
Cel mai bun mod de a te pregăti pentru căsătorie este de a o respecta. Aceasta înseamnă că nu te joci de-a căsătoria. Societatea noastră este plină de tineri și de oameni în vârstă, din păcate, care culeg roadele căsătoriei fără a fi căsătoriți.
Aceștia locuiesc împreună, dorm împreună, dar nu sunt căsătoriți. Acesta este un asalt frontal asupra tainei căsătoriei.Deci dacă vrei să te pregătești pentru căsătorie și să ajungi la un mariaj fericit atunci trebuie să respecți instituția cestei uniri dată de Dumnezeu. Respect-o, nu o fura!
Ce ar trebui să faci și pe ce ar trebui să te concentrezi? Pe a deveni persoana care Dumnezeu îți cere să fii. Sf. Pavel, în capitolul 7 al primei sale Epistole către Corinteni, spune că: ”Eu voiesc ca toți oameni să fie cum sunt eu însumi.” El se referea la el însuși ca slujitor celibat pentru Împărăția lui Dumnezeu.
”Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-alt fel.” Și apoi continuă să descrie diferența dintre viața dedicării complete, care este viața monastică, și viața în căsătoria creștină. La rădăcina căsătoriei este înțelegerea chemării.
Dacă o persoană dorește să se pregătească pentru căsătorie trebuie să discearnă chemarea sa de la Dumnezeu. Să facă aceasta prin rugăciune. Și dacă conclude că Dumnezeu îl cheamă la căsătorie [să o facă]. De obicei această discernere se poate face în două moduri. Unul este dacă atunci când ia în considerare viața monahală aceasta îi pare peste puterile tale.
Sf. Ioan Gură de Aur, în comentariul său la Epistola Întâi către Corinteni, Cap. 7 (el a scris o întreagă carte despre acel capitol, întitulată ”Despre Feciorie”) spune: Cum îți dai seama că ești chemat la viața monahală?
Răspunsul e simplu: dacă poți să o faci, asta e dovada chemării tale. Fă-o! Dar dacă nu poți, dacă te imaginezi în postura de mamă, sau de tată, și ești atras de viața de familie, și de a-ți găsi un partener, acesta este un semn al chemării tale de la Dumnezeu spre căsătorie. Iar atunci, cel mai important lucru este să te pregătești să fi soțul, sau soția, pe care Dumnezeu vrea să o vadă odată ce te-ai căsătorit.
În ceea ce mă privește, modul cum s-a întâmplat asta în viața mea, a pornit de la un prieten drag care mi-a dat o carte, iar în aceea carte autorul sugera că cel mai important lucru de făcut este să îți dai seama cu ce fel de persoană ai vrea să te căsătorești.
Deci, ca și exercițiu, am scris pe o foia de hărtie toate calitățile pe care le căutam la o soție. Interesant e că, la finalul exercițiului, autorul te trimite înapoi și te pune să ștergi titlul exercițiului, care era ”viitoarea soție”, și să pui numele tău. Și apoi să încerci să ai tu calitățile pe care le dorești la o soție.
Dacă vrei un partener onest, care niciodată nu te va minți, atunci tu să nu minți niciodată. Dacă-ți dorești o persoană credincioasă care poate îndura suferința fără cârtire, atunci fii tu o persoană care îndură suferința fără cârtire.
Dacă-ți dorești o persoană care are grijă de ea însăși, căreia îi place să iasă, care e muncitoare, atunci fii și tu așa, pentru că atunci șansele pe care le ai, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, să găsești pe cineva potrivit, care să te facă fericit sunt foarte, foarte mari.
Dintre toate virtuțile care trebuiesc cultivate, cea mai importantă în pregătirea pentru căsătorie e virtutea fecioriei, spune Sf. Ioan Hrisostom. În lumea de azi, infidelitatea în căsătorie este ceva normal.
Iar durerea suferită de partenerii care se înșală unul pe altul și durerea copiilor care sunt martori la trădarea dintre părinții lor e cumplită, este absolut cumplită. Păstrarea fecioriei și încrederea sunt cele mai importante lucruri de adus într-o căsătorie. Mai importante decât a aduce bani, mai importante decât a fi educat, mai importante decât a aduce averi.
Niciunul dintre aceste lucruri nu sunt rele, dar nu acestea sunt lucrurile necesare într-o căsătorie. Considerarea lor ca și când ar fi a făcut ca tinerii din zilele noastre, chiar cei care totuși se mai căsătoresc, să se căsătorească târziu.
În medie, numărul partenerilor sexuali al unei persoane din America până la căsătorie este de 4.5. Asta este rețeta care duce la un dezastru total. Rețeta dezastrului, deoarece aceștia s-au jucat de-a căsătoria, au insultat instituția căsătoriei de 4.5 ori, în relații de durată. Iar acum vor încerca a 5-a oară, iar șansele ca această căsătoria să meargă sunt foarte mici, foarte mici.
Sf. Ioan Gură de Aur spune că: ”Adu darul fecioriei și dăruiește-l pe acela partenerului tău, și astfel aduci cea mai bună posibilitate de a avea o căsătorie frumoasă, rodnică, pentru mulți ani. Scriptura, scrierile Sfinților Părinți, mărturiile Sfinților care L-au cunoscut pe Dumnezeu, ale oamenilor al căror nume are ”Sfânt” scris înainte, acestea sunt sursele care ghidează viața creștină. Sunt la fel de multe concepte despre căsătorie câți oameni sunt care se ghidează după surse cu autoritate discutabilă.
Există conceptul iudaic despre căsătorie, pe care îl găsim în Vechiul Testament, concept care nu este creștin, unde divorțul se obținea ușor, poligamia era binecuvântată. Vedem conceptul islamic al căsătoriei, bazat pe Coran ca sursă de autoritate, unde poți avea 4 neveste, atât timp cât le tratezi corect după directivele lui Mohamed, poți să ai câte concubine vrei, dacă ai cu ce să le întreții. Conceptul lor despre rai și de continuare a relațiilor dintre bărbați și femei în rai este foarte departe de creștinism.
Creștinismul, învățătura lui Iisus, nu este învățătura omenească. Este învățătura Fiului lui Dumnezeu, a Dumnezeului-Om. Cuvintele Sale nu sunt egale cu cele ale unui profesor de religie inspirat sau respectat. Atunci când Iisus vorbea toți tăceau. Ei nu ascultau [la fel] de un înțelept, sau de un mare filozof, sau de conducătorul unei școli filozofice.
Când Iisus a ținut ”Predica de pe munte”, la final toți au rămăși uluiți de învățătura Sa, pentru că El învăța ca cineva care avea autoritate, nu ca învățătorii de lege. Acesta nu a făcut trimitere la vreo sursă, ci doar a zis: ”Ați auzit că s-a zis să nu săvârșești adulter, Eu însă vă spun vouă…” și apoi le-a spus învățătura Sa.
Ucenicii Săi, atunci ca și acum, recunosc că atunci când Iisus vorbește, ei aud vocea lui Dumnezeu. Cuvintele Sale sunt cuvintele lui Dumnezeu. Viziunea lui Iisus despre căsătorie este măreață și ridicată la mare înălțime. Dacă vrem să înțelegem ce înseamnă căsătoria, cu adevărat, din învățătura Fiului lui Dumnezeu, atunci trebuie să punem deoparte sursele lumești și să ascultăm cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să ascultăm de Părinții Bisericii și pe Sfinți, care vorbesc fiind inspirați de Dumnezeu. Aceștia sunt sfinți, împărtășesc sfințenia Lui Hristos.
Atunci când Iisus i-a învățat pe ucenicii Săi despre ce înseamnă adevărata căsătorie, aceștia au fost complet șocați. Apostolii nu erau doar oameni obișnuiți, ci erau cei mai mai apropiați ucenici ai lui Iisus. Și când au auzit învățătura Lui Iisus despre permanența căsătoriei, despre faptul că fidelitatea era obligatorie, că divorțul nu ar trebui să existe, aceștia au fost atât de scandalizați încât i-au zis Acestuia:
Doamne, dacă așa este cu căsătoria, mai bine să nu se căsătorească. Iisus a înălțat atât de mult căsătoria creștină și a explicat că este inviolabilă și că divorțul și recăsătorirea sunt adulter. Acesta a lăsat o foarte mică excepție, dar regula în Biserică este că divorțul și recăsătorirea sunt adulter.
Când au auzit asta au zis că mai bine nu te căsătorești. Iar El nu le-a zis: Stați puțin, că nu m-ați înțeles. Nu, ci le-a zis: ”Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat.” Din acest motiv unii rămân necăsătoriți, prin alegerea lor. Mulți aleg să nu se căsătorească deoarece ar trebui să se supună unor standarde ridicate.
Rata divorțurilor la care s-a ajuns în societatea noastră este absolut șocantă. Și asta conduce, la final, la o imensă creștere a nefericirii în toate aspectele societății noastre. Multe din patologiile societății noastre își au sursa în explozia de divorțuri, în mod special a divorțurilor fără temei. În America ește mai ușor să divorțezi decât să anulezi un contract cu cel care îți curăță piscina. Atât de trivial a devenit divorțul! Iar asta nu urmează deloc cuvântului lui Iisus.
Nu, pentru noi, e important să rămânem credincioși unul altuia și să ne rezolvăm problemele la nivel lumesc, deoarece căsătoria este în primul rând o realitate spirituală, și apoi una lumească. Căsătoria este imaginea cea mai folosită de către Sfinții Profeți pentru a descrie relația dintre Dumnezeu și poporul Său. Dumnezeu dorește să înțelegem că El are o singură mireasă, care este Biserica. Una!
Dumnezeu este monogam. Datorită monogamiei lui Dumnezeu și a credincioșiei Sale, chiar și când noi suntem necredincioși, pentru că gândim la nivel lumesc, nu există divorț. Nu ne separam din cauza greșelilor, păcatelor și a infidelităților noastre. Nu ne separăm, pentru că dorim să-L imităm pe Dumnezeu, Care nu ne alungă de la El.
Aceasta este tragedia atacurilor la adresa căsătoriei din societatea noastră. Ceea ce facem de fapt este că distrugem relația noastră cu Dumnezeu. Iar copiii care cresc în familii destrămate învață astfel să nu creadă în iubirea lui Dumnezeu, și asta deoarece expresia lumească a acelei iubirii ar trebui să fie fidelitatea indestructibilă dintre soț și soție, dorința fiecăruia de a se ierta reciproc, de a-și acoperi păcatele unul altuia și de a rezista în acea relație. Când vezi distrugerea relațiilor, este foarte greu pentru cineva tânăr să creadă că Dumnezeu este credincios. Că dragostea lui Dumnezeu este fierbinte, și că până și atunci când păcătuiesc, El nu mă va alunga de la El.
Vă uimește de ce este atâta depresie în societatea noastră? Depresia și divorțul o iau în sus, iar fidelitatea în căsătorie se duce în jos. Ele sunt foarte interconectate. Intenția lui Dumnezeu de a aduce nădejdea în lume, prin intermediul familiei lor, este distrusă [din ce în ce mai mult].
Și oamenii nu mai găsesc modele reale care să le transmită credința și nădejdea. De aceea este atât de important pentru noi de a asculta cu atenție Scriptura, pe [Sfinții] Părinți, pe cei ce au primit perceptele [credinței] de la Dumnezeu, și nu de la lume, deoarece lumea noastră nu are nimic bun de zis despre căsătorie. Sursa OchilieAthonită.ro.
Video
