Mă uit la tinerii noștri și la prieteniile acestea ale vremurilor noastre, care sunt așa de josnice; de prin clasa a IX-a, a X-a trebuie să ai prietenă… Nu mai vorbesc că într-un liceu nu prea mai găsești nimic sănătos și bun.

Ei bine, noi am degenerat toate lucrurile acestea: ne-am abătut de la făgașul înțelepciunii moralei noastre creștine ortodoxe. Și-abaterea aceasta a vieții noastre ne-a adus în tot stadiul acesta de prăbușire a societății noastre. Pentru că e atâta diferență între viața creștină din copilăria mea și cea de acum, încât nu se mai poate discuta.

Când se mergea la hora satului, de pildă, îți dădea voie mama să pleci de acasă. Apoi, la 4-5 după-masă trebuia să fii acasă! Să nu te apuce noaptea sau seara să vii cu prietenul la braț sau să stai până la poartă cu el. Sau să-l chemi să vină înăuntru. Nu era loc. Nu exista așa ceva!

Era mare, mare rușine pentru un tânăr, care se producea în viața satului sau… să bea un tânăr, să aibă starea aceasta de amețeală, de degradare umană. Nu, nu! Nu se poate!

Vin pe aici familii cu diferite vârste așa, copilandri, și își fac recomandarea: ,,Ăsta-i tata, eu îs mama, ăsta-i băiatul, ăsta-i prietena băiatului…”.

,,Măi, dar câți ani are băiatul ăsta al tău, mă?”. ,,Păi, câți are? Este la liceu”. Eh, ce să-i mai spun eu, dacă așa-i moda… Da! Ei vin acasă, stau la masă, pleacă în sfârșit.

A doua, a treia seară rămâne acolo pentru a doua zi și așa mai departe. Și iată, stricăciunea, copilul ăsta devine un bezmetic… nu mai face nimic acasă, nu mai ascultă, nu mai are niciun echilibru de viață morală și spirituală.

Ei bine, sigur că acest copil este un copil – de bani ani gata, fără să muncească nimic. Cel mai mare rău pe care-l fac părinții în educația copiilor, este că nu-i învață să simtă câtuși de puțin o obligație de familie. Nu știe să-și facă un pantof, nu știe să-și facă patul, nu știe să ducă o farfurie de la masă până la bucătărie, nu spală, nu îngrijesc, nu scutură!

Nu pun mâna, ce să mai să vorbesc… pe o sapă! Să pună mâna pe un altoi, un pom, primăvara? Să facă un strat, să gătească o grădină pentru legumele de anul viitor care trebuie de consum? Nici vorbă…

(Citiți întreg interviul în Revista Atitudini Nr. 81)