În Sfînta şi Marea Joi este rînduită Denia celor 12 Evanghelii.
Iisus spală, ca pildă de smerenie slujitoare, picioarele ucenicilor Săi, iar la Cina cea de Taină, la care-i adună în seara acestei zile, spre a sărbători Paştele evreiesc (care semnifică ieşirea evreilor din robia egipteană, prin trecerea minunată a Mării Roşii).
Mântuitorul Iisus Hristos instituie Sfînta Taină a Euharistiei (Împărtăşaniei/Cuminecării: „Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu, care se frînge pentru voi. Beţi dintru aceasta toţi, că acesta este sîngele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor!” (Matei 26, 26-28). Apoi, se roagă Tatălui, cu sudori de sînge, în grădina Ghetsemani, şi primeşte, în toiul nopţii, sărutul lui Iuda vînzătorul.
Începînd de acum şi pînă la Înviere, în biserici – care sînt deja cernite (îndoliate), fapt evidențiat şi prin scoaterea covoarelor – nu se mai trag clopotele, însă se bate toaca. La denia acestei zile crucea mare din altar se scoate în mijlocul bisericii şi se împodobeşte cu coroane de flori. - sursa Apărătorul.md.
Scoaterea Sfintei Cruci este un moment solemn, de adâncă durere și tristețe. Această Cruce se scoate din Sfântul Altar de către preot numai la Denia din Joia Mare (Utrenia Vinerii Patimilor), după citirea Evangheliei a V-a a Sfintelor Patimi, la antifonul al XV-lea. Se scoate din Sfântul Altar pe ușa dinspre miazănoapte, fiind purtată pe umeri de preot, închipuindu-L pe Mântuitorul, Care Și-a dus Crucea. Se așază în mijlocul Bisericii, cântându-se Troparul Răstignirii.
În Sfântul Altar, în partea de răsărit a Sfintei Mese, se află și Crucea Răstignirii, o cruce mare, lucrată din lemn, pe care este pictată Răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos, având pictați la capetele brațelor pe Sfinții Evangheliști. Ea se află pe un postament și se găsește lângă Sfânta Masă, alături de candela care trebuie să fie permanent aprinsă.
Această Cruce se scoate din Sfântul Altar de către preot numai la Denia din Joia Mare (Utrenia Vinerii Patimilor), după citirea Evangheliei a V-a a Sfintelor Patimi, la antifonul al XV-lea. Se scoate din Sfântul Altar pe ușa dinspre miazănoapte, fiind purtată pe umeri de preot, închipuindu-L pe Mântuitorul, Care Și-a dus Crucea. Se așază în mijlocul Bisericii, cântându-se Troparul Răstignirii: Astăzi s-a spânzurat pe lemn....
Sfânta Cruce rămâne în mijlocul Bisericii până a doua zi la vecernie, când se scoate Sfântul Epitaf. Scoaterea Sfintei Cruci este un moment solemn, de adâncă durere și tristețe. Credincioșii, privind spre ea, Îl văd pe Mântuitorul Iisus Care S-a jertfit pentru mântuirea noastră. - sursa Doxologia.ro.
(Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Arhim. Prof. Ghenadie Nițoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda, Liturgica teoretică – manual pentru seminariile teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p. 115)