Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, iscusitul dascăl al rugăciunii, a reușit să îmbine, în sihăstriile din ținutul Buzăului și Vrancei, asprimea ascetică a vieții călugărești din Sinai și Athos cu experiența mistică a monahismului slav și cu tradiția isihastă de sihăstrie din sutele de schituri și mănăstiri românești.
A făcut din obștea sa o adevărată școală duhovnicească de trăire isihastă. Denumirea „de la Poiana Mărului” se datorează schitului înființat, prin 1730-1733, împreună cu alți 12 ucenici în Poiana Mărului, în Munții Buzăului.
Sfântul Cuvios Vasile s-a născut în anul 1692 în localitatea Poltava din Ucraina. A petrecut mai mulți ani din tinerețea sa în aspre nevoințe în sihăstriile din Rusia, apoi în Munții Moșenski, în apropierea Kievului. Vine în Țara Românească, foarte probabil pe vremea lui Constantin Brâncoveanu și a Mitropolitului Antim Ivireanu, când viața bisericească și culturală a Țării Românești era în apogeu și se stabileste la Mănăstirea Dălhauti.
Timp de 20 de ani, cât a fost stareț la Dălhăuți, Cuviosul Vasile a strâns în jurul său o obște de peste 40 de călugări sihaștri. Cuviosul Vasile și-a dat sufletul în mâinile Domnului în anul 1767, lăsând în urmă numeroși ucenici.
Datorită vieții sfinte, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa din 4-5 martie 2003, a hotărât ca starețul de la Poiana Mărului să fie trecut în ceata Cuvioșilor Părinți purtători de Dumnezeu și să fie cinstit la data de 25 aprilie, zi în care a trecut la Domnul. sursea Basilica.ro
Din învățăturile Sfântul Vasile despre Post:
„Pentru că întâia pricină a sfântului post este înfrânarea cărnii și domolirea oricărei mișcări iraționale, lucru de mare trebuință și folos monahilor.
A doua este că prin el sufletul e dispus să fie ușor spre rugăciune și spre rugăciunea cerească.
A treia este că prin el slujim lui Dumnezeu și postirea este bună cinstire a Lui.
A patra este că el este o satisfacere a lui Dumnezeu și o întoarcere spre milă a mâniei Sale celei drepte.
A cincea este că prin el cerem de la Dumnezeu bunuri veșnice și vremelnice și celelalte. Precum zice și dumnezeiescul Gură de Aur:
„Postește ca să nu păcătuiești; postește, dacă ai păcătuit, postește, ca să primești; postește ca să nu pierzi ce ai primit.”
Postul se împarte în patru forme: post duhovnicesc, post din obișnuiță, post natural și post bisericesc – afară de faptul că monahii sunt datori întotdeauna să se abțină de la mâncarea de carne:
Post duhovnicesc este depărtarea de păcate. Post din obișnuiță e mâncarea cu măsură.
Post natural este a nu mânca și a nu bea nimic pentru o vreme după exemplul ninivitenilor (Iona 3,7).
Iar post bisericesc este înfrânarea de la carne după legea și canoanele bisericești. Acest post suntem datori să-l postească și oamenii din lume de patru ori pe an și în fiecare miercuri și vineri, iar în evlavie și în fiecare luni, deopotrivă cu monahii.” sursa Doxologia. ro.