Părintele Ilarion Argatu:
„Să vă dau un exemplu personal, ce mi s-a întâmplat mie. Când am început să zidesc Biserica de la Boroaia, se câştigau maşini la loz în plic. Ce mi-a trecut prin minte? să pun rugăciuni înaintea lui Dumnezeu, ca să-mi dea un loz câştigător, să câştig o maşină.
Pe atunci, cu banii de pe o maşină, ridicai toată biserica. Am zis că am să vând maşina şi cu banii de pe ea am să cumpăr toată cărămida şi toate materialele ce-mi trebuiau. După câteva zile de post şi rugăciuni, mi se arată Maica Domnului, pe malul Mării Negre, şi-mi spune:
-Ai cerut de la Creatorul să-ţi ajute să câştigi o maşină? -Da! I-am răspuns eu. Vreau s-o vând şi cu banii de pe ea să zidesc biserica.
-Uită-te în spate şi vezi maşina ta! Când mi-a spus aceste cuvinte, am văzut în ochii Maicii Domnului curgând lacrimi şi a dispărut. Când m-am uitat în spate, am văzut o Dacie de culoare roşie, nouă şi foarte frumoasă.
Dar, pe botul ei erau doi drăcuşori, la volan era altul şi pe capota din spate alţi doi. Când m-am întors, aceştia au început să se legene pe maşină şi să se bucure, zicând:
-Uite-l! A lui e maşina, dar stăpâni pe maşină suntem noi, noi o s-o conducem şi o să-l înecăm în marea asta! Atunci, eu le-am zis:
-Dacă-i vorba că voi sunteţi stăpâni pe ea şi voi o s-o conduceţi, mie nu-mi mai trebuie! -Daaaa…!? Au exclamat ei parcă dezamăgiţi şi de ciudă au împins maşina în mare. Am văzut cum se afunda maşina în apa mării.“
Părintele Ilarion Argatu (1913-1999), unul dintre cei mai iubiți duhovnici români, mărturisitor în perioada regimului comunist:
''Nu vă blestemaţi copiii! Când un copil greşeşte se ceartă, se pedepseşte, dacă e cazul se bate însă, nicidecum nu se blesteamă.
Şi eu am fost copil şi am avut multe curiozităţi, însă mama nu ne-a blestemat niciodată.
În zilele noastre, cum o supără puţin copilul pe mamă aceasta aruncă vorbe grele asupra lui: „muri-ai să mori”, „arde-te-ar focul” ( ...), sau pur şi simplu îl drăcuie.
Apoi, se miră de ce nu o ascultă copiii, de ce copilul e nervos, însă primul vinovat cine este oare, nu mama cu gura ei?
Copilul trebuie învăţat să nu greşească. Dacă a greşit trebuie să ştie să își ceară iertare. Mama care îl învaţă credinţa pe copilul ei are bucurie de pe urma lui. Mama care nu are timp pentru copilul ei şi îl lasă să crească la întâmplare va avea necazuri de pe urma lui. Degeaba cerţi copilul că nu ascultă, dacă în casă vede numai ceartă.
În zadar spui să nu bea dacă tot timpul te-a văzut beat. Spui să nu curvească, iar mama şi tata aduc amanţi în casă. Îl cerţi să nu fumeze, dar tu ai ţigara în gură. Când cereţi de la altul aveţi grijă mai întâi ce faceţi voi.
Părinţii sunt exemplu pentru copiii lor. Dacă în casă e dragoste, pace şi părinţii fac lucruri frumoase, nici nu mai trebuie să îl înveţi pe copil că învaţă singur!''.