''NU CĂUTAȚI IDEALUL ÎN ACEASTĂ LUME
Oricât veți căuta preotul cu har, comunitatea perfectă, nu îl veți găsi... așa cum nu veți găsi nici căsătoria impecabilă, nici copilul ideal.
În Biserică nu intri într-un partid în care începi să judeci și să împarți dreptatea. În Biserică ești într-o corabie cu oameni bolnavi, care s-au salvat din mare.
Nu suntem sfinți! Nici preotul, nici mirenii - toți avem patimi și neputințe, dar vrem să rămânem până la sfârșit aici, pentru că ne-am asumat unul pe celălalt și vrem să ducem lucrarea aceasta până la capăt, cu iubire și răbdare, până ne vom sfinți unul pe celălalt.
Tot timpul, oriunde ne-am afla, vom avea de împlinit o Lucrare lăuntrică, va trebui să ne asumăm viața și oamenii din jur.
Dacă vezi într-un om o cădere, o patimă, nu te depărta de el, oamenii nu-s de lepădat. E un eșec total al unui mesaj hristic să ai pretenția nebună ca oamenii să fie sfinți, să fie fără greșeală.
Când judeci, când cârcotești împotriva celorlalți, de dimineața până seara, când îi consideri pe ceilalți veșnic vinovați de nefericirea ta, evoluția ta spirituală s-a închis. Omule, dă-ți seama că stăm în fața celei mai puternice Ființe din univers și de dincolo de el.
Priviți la Iisus, la felul Lui de a viețui, de a gândi, de a mânca, de a respira... lăsați-L să vă umple de bucuria Lui'' - Sfântul Sofronie Saharov de la Essex
Citește și articolul - 'Pentru om cea mai mare pedeapsă este ca Dumnezeu să-l lase propriei voi!' Sfaturile Sf. Cuvios Sofronie de la Essex
Pentru om cea mai mare pedeapsă este ca Dumnezeu să-l lase propriei voi. În epoca noastră, care a lepădat pe Hristos, nimeni nu înţelege această părută robie.
Rugăciunea curată presupune lipsa de griji. Ea se dobândeşte atunci când, în orice lucru pe care-l facem, mintea noastră se află slobodă spre a gândi şi a trăi numai prin numele cel sfânt, harul Sfântului Duh.
Eu nu am venit ca să impun altuia voia mea, ci, după pilda lui Hristos, ca să îi slujesc. Încercaţi să trăiţi astfel şi veţi vedea că harul lui Dumnezeu va fi cu voi. Apoi însuşiţi-vă această atitudine în fiece clipă a vieţii voastre.
De nu vom ajunge a pătrunde înţelesul slujirii celuilalt, viaţa noastră va fi fără de folos. De voim să ne reînnoim firea, să ne facem asemănători lui Dumnezeu, trebuie ca viaţa noastră să fie stăpânită de dorinţa de a sluji celuilalt.
Slujirea aproapelui are o putere mântuitoare, nesfârşit mai mare decât orice teorie theologică.
Cum putem cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum este? Hristos ne arată calea, cerându-ne a petrece în sfinţenie pentru a nu vătăma pe aproapele, a preţui mai mult pe ceilalţi decât pe noi înşine şi a nu ne lupta să îi stăpânim.
Trebuie să murim nouă înşine pentru ca ceilalţi să trăiască. Hristos a spus-o: «Nu vă temeţi a vă pierde sufletul în această slujire». Cel ce slujeşte aproapelui îşi mântuieşte sufletul pentru viaţa vecinică.
Care este arma vrăjmaşului împotriva mântuirii noastre? Zavistia. În Evanghelie Pilat ştie că iudeii vor să-l omoare pe Hristos din zavistie. Zavistia este cea mai puternică armă a vrăjmaşului. De aceea trebuie, mai nainte de toate, să ocolim gândul de zavistie.
Zavistia este proprie tuturor oamenilor, indiferent de starea lor socială. Desigur, întotdeauna se găseşte cineva mai tare decât noi. Ceilalţi au întotdeauna ceva ce am dori şi noi să avem. Prin zavistie lepădăm pe ceilalţi; iar viaţa devine cu adevărat un fel de chip întunecat şi turbure al lui Dumnezeu.
Încercaţi ca niciodată să nu osândiţi pe altul, ci să vă rugaţi pentru el. A judeca pe altul pentru neajunsurile sale înseamnă a nu ne vedea propriile neajunsuri.
În starea noastră de cădere nu putem judeca în chip drept pe fratele nostru. Să nu fiţi prea siguri că fratele vostru se înşală. Nu îl judecaţi.
Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pp. 45-46.
