''Metanii la vulcanizare (din 2021) Mă duc azi să-mi schimb roțile. La vulcanizarea din rondul de la Lumina sunt niște băieți tare simpatici, care mă salută, părintele, să trăiască, să-înflorească.
Unul dintre ei are un văr cu 11 copii, la care am mai fost eu de câteva ori cu mâncare și cu haine. Acolo, la văru-su, e o uzină.
Un zgomot de fond uriaș, o viermuială totală în cei 10 metri pătrați ai casei. Se aude un strigăt: părintele! Copiii stau în picioare, în poziție de drepți, pe patul de trei metri de scânduri. Nu se mișcă unul.
Dau în cor: săărumââna. Oala de 15 kile de ciorbă tronează goală pe o măsuță. Trebuie umplută zilnic și dat la burticile mereu înfometate, ale pruncilor în creștere.
Băieții de la vulcanizare se bucură: părinte, te așteptam. Le promit că vin mâine cu sacoșe cu mâncare și haine. Unul tinerel zice: și eu, părinte, că am trei copii. Dar doamna administratoră: mă amărâtule, de unde ai tu trei copii? Că ai 19 ani.
Da băiatul: am părinte, că m-am însurat cu o fată care are trei copii. Nu-s ai mei, da eu îi hrănesc și-mi zic tăticule. Altu zice ceva în șoaptă, toți râd. Eu: zi, măi, ce aveți de râs?
Părinte, nu zic, că mă bați. Eu: nu te bat, promit. Părinte, am zis că o aduc pe mama soacră la mata, să-i citești, că are draci pe ea. Toți râd.
Băieți, da cu mersul la Biserică, cum stați? Păi, părinte, suntem zdrobiți, câte 12 ore de muncă, de la 7 la 7. Duminica nu mă scoală nici cu tunul. Da mă închin, zic Tatăl nostru.
Cât mi-a schimbat mie roțile, băiatul, aplecându-se de zeci de ori, cărând, băgându-se sub mașină, a făcut, am numărat eu, 124 de metanii.''
Părintele Ioan Istrati a relatat o întâmplare cu tâlc din perioada când era la seminar. ''Așa n-o să te mânii, nu o să vorbești aiurea, nu o să viclenești, n-o să faci păcate ascunse''. Relatarea părintelui Istrati:
''Împărăteasa e de față. Când eram la Seminar la Mănăstirea Neamț, era la Sihăstria un călugăr ca la 50 de ani care nu vorbea prea mult. Orice i-ar fi zis cineva, zâmbea mirat și dădea din umeri.
Starețul de la Sihăstria, Arhimandritul Victorin, îl trimisese împreună cu noi într-un beci uriaș, de unde ne-a dat la fiecare câte o sacoșă de rafie plină cu pastramă.
Starețul a zis: noi nu mâncăm carne niciodată, așa că ceea ce primim, dăm la alții. Țin minte că am avut pastramă vreo lună din milostenia starețului.
Revenind, părintele zâmbitor ne-a băgat în beci și ne-a zis: luați ce vreți. Ne-am umplut sacoșele.
Mai pe seară, la masă, l-am rugat pe un părinte bătrân care stătea lângă mine, să îmi explice ce era cu călugărul zâmbitor. Ce e cu el? E un pic dus cu pluta?
Părintele bătrân mi-a zis la ureche: Nu-i prost deloc că zâmbește așa. Mulți călugări tineri îl cred cam retardat, dar el spune mereu rugăciunea inimii.
Când a fost hirotonit diacon, a avut o vedenie în vis cu Maica Domnului, strălucitoare în veșminte de lumină.
Ea i-a zis: dacă vrei să te mântuiesti, să fii conștient mereu că eu sunt lângă tine. Așa n-o să te mânii, nu o să vorbești aiurea, nu o să viclenești, n-o să faci păcate ascunse.
Și îți mai zic ceva: cel mai bun răspuns la orice întrebare, ca să nu faci păcat, este să zâmbești smerit.
Așa că părintele zâmbea mirat mereu și le spunea fraților: Împărăteasa e de față.'', a scris părintele Ioan Istrati, pe pagina sa de Facebook.