Să-I cerem sănătate trupească și sufletească. Să-I cerem luminarea minții și înțelepciune, pentru a nu greși calea către El.
Să-I cerem bunătate sufletească și smerenia inimii, căci spune Domnul: Învățați-vă de la Mine că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre.
Să-I cerem dreapta socoteală în tot ce facem, având convingerea ca atunci când vom muri, vom da seama înaintea judecății lui Dumnezeu de felul cum ne-am trăit viața pe pământ.
Să-I cerem râvnă pentru citirea Sfintei Scripturi, înțelegerea lor și împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Să-I cerem harul Duhului Sfânt și mântuirea sufletelor noastre. Să-I cerem lui Dumnezeu ceea ce este vrednic de El și cele pe care El ni le poate da; numai El ni le poate da.
Să-i cerem ajutor ca, în toată viața noastră, să căutăm mai întai Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adauga nouă. Asta să-I cerem lui Dumnezeu în rugăciunile noastre.
Ne vorbește Părintele Sofian, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 16.
'Părinte, ce ne spuneți despre cei care practici rugăciunea inimii, dar împărtășesc o învățătură străină de cea ortodoxă? De pilda yoga sau parapsihologia?
Cred că Dumnezeu nu ascultă rugăciunile lor. Aceste practici sunt niște proceduri străine de neamul nostru, de mentalitatea noastră și nu sunt născute prin Hristos și pentru Hristos.
E un fel de fățărnicie a rugăciunii, o înșelare. Amestecă lucrurile ca să ne pară adevărate: yoga, de pilda, cu rugăciunea lui Iisus.
Ca de la cer la pământ este deosebirea de mare! Sunt vrăjitoare și vrăjitori care au cate o icoana la ei. Si se uită la icoană și spun niște lucruri, niște ghicituri. E o înșelare a credincioșilor care cer această consultație de la vrăjitoare.
Nu se poate împăca Duhul lui Dumnezeu cu minciuna aceasta, cu aceasta fățărnicie. După faptele lor îi veți cunoaște. Acești oameni, care amestecă Rugăciunea Lui Iisus cu yoga, dacă ne uitam bine și atent la viața lor, vedem că, de obicei, calcă pe alături. Viața lor e alta.
Chiar în yoga se întâmplă niște lucruri foarte discutabile. Multe necuviințe. Cei care fac yoga știu la ce mă refer.', a spus părintele Sofian Boghiu. Vedeți integral pe Mărturisitorii.ro.
Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu (7 octombrie 1912, Cuconeștii Vechi, județul Bălți - 14 septembrie 2002, Mănăstirea Antim) a fost un important duhovnic ortodox și pictor bisericesc român. A fost membru al mișcării „Rugul Aprins”, motiv pentru care a fost deținut politic între 1958-1964.
A intrat în mănăstire la Schitul Rughi din Soroca în toamne anului 1926. A urmat școala de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Dobrua-Soroca, între anii 1928 și 1932. A fost tuns în monahism la 25 decembrie 1937, iar pe 6 august 1939 a fost hirotonit ierodiacon, în catedrala din orașul Bălți. În 1940, a absolvit Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica. Înzestrat cu darul picturii, a urmat Academia de Arte Frumoase din București (1940-1945). În intervalul 1942 – 1946, a făcut și Facultatea de Teologie din București.În 1945 a fost hirotonit ieromonah pe seama mănăstirii Antim din București. A fost unul dintre participanții cei mai cunoscuți la întâlnirile cultural-duhovnicești ale mișcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim (grupare care a cuprins vârfuri ale clerului ortodox și ale intelectualității creștine laice), între anii 1945-1950.
În perioada 1950-1958 a fost numit stareț la Mănăstirea Antim, apoi la Plumbuita, a pictat mai multe biserici și a fost câțiva ani profesor la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț.
În anul 1958 a fost condamnat la muncă silnică pentru activitatea desfășurată în cadrul „Rugului Aprins”. A fost eliberat în 1964 datorită decretului general de grațiere. A rămas în Mănăstirea Antim până la sfârșitul vieții pământești, slujind cu multă blândețe și dăruire duhovnic și având sute de ucenici, motiv pentru care a fost numit „Apostolul Bucureștilor”. A fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani.
FOTO Ziarul Lumina.ro