Ascultați un cuvânt cu har a părintelui Iustin Pârvu în care acesta subliniază exemplele unei lumi trecute comparativ cu decadența societății actuale.

Aceste exemple sunt faruri călăuzitoare pentru noi, cei de astăzi, care suntem atât de debusolați. După transcript aveți și video!

Asprimea anotimpului și pogărământul dezlegărilor

Suntem în postul acesta frumos al bucuriei Nașterii Domnului, care este un post așa de frumos, de altfel și potrivit parcă și după timpul, așa, de iarnă, mai aspru. Omul pus așa, la intemperiile acestea oarecum: un ger mai aspru – vântul, zăpadă, o răutate oarecum, asprime a trupului.

Dar în același timp este și mai… De aceea și rânduielile canonice ne-au lăsat acolo dezlegare de sâmbăta, duminica, de la 21 noiembrie până la 20 decembrie – dezlegare, în sfârșit, la pește, sâmbăta și duminica.

De ce s-au rânduit dezlegările în post

La aceste dezlegări trebuie să dăm și o explicație. Că dezlegările, frații mei, în viața noastră ortodoxă sunt pentru oamenii slabi! Nu pentru oamenii care vor să se ostenească într-adevăr în rânduiala de post. Și iarăși, rânduiala postului are și multe aspecte.

Pot să postesc, foarte frumos, să mănânc fasole, să iau gustări diferite, să iau zacuscă, rafinament de-ăsta culinar care a venit peste noi mai înainte de vreme, din Occident.

Ei, când ne facem noi acum tot rafinamentul nostru…nu mai știi, nu mai vezi un mălai de-al nostru de altă dată, combinat cu bostan turcesc, alb.

Să mai vezi o plăcintă cu mere și în sfârșit, cu prunele noastre de altă dată, cu orez, când la începutul postului mama ridica farfuriile. Erau și castroane de lut și le punea în coș frumos, le ridica în pod și le cobora pe celelalte. Lingura de lemn și toate. Se făcea la toată lumea.

Toată familia ar trebui să postească

Acum, se-ntreabă: „Vai, de mine, dar copilul meu e mic și nu poate posti.” Nu poate posti, dar la năzdrăvănii e primul. Mergea mama și-i spunea la spovedit părintele:

„- Măi, să postești toată casa. – Dar cum se poate? Fata are 15 ani și nu poate să postească!” Dar cine era sâmbătă la discotecă?

Mergea mama cu fiica: „-Hei, unde mergi, măi Ileană? – Mă duc și eu oleacă cu fata… – Dar la discotecă, nu-i mică?” Dar la post…?

Cum să postim cu adevărat

Și iată, cam așa se întâmplă. Și iarăși încă vă mai spun încă o socoteală. Post-post! Nu ne interesează, de altfel postul ce mănânci. Ne interesează foarte bine și mult în post cum servești această mâncare pe care o ai în față.

Că poți să mănânci, de pildă, de dulce și să mănânci foarte cumpătat și să mănânci foarte măsurat…și să te scoli de la masă cu încă oleacă de gând de a mai mânca ceva.

Ei bine, ceva acesta, dacă noi nu-l mai servim înseamnă post. Sau am luat masa la 12, la 13 și după aceea, după o jumate de oră sau înainte cu jumate de oră, iarăși mai iau o linguriță, mai iau un măr, mai iau o castană, mai iau o banană…

Mai iau un biscuit și tot așa mereu, ajungem cum erau pe vremuri caii noștri: aveau în fața oiștii pusă un fel de traistă. Și fiecare cal, avea traista lui și cum stătea oleacă, băga capul în traistă, avea ovăz mereu acolo. Și-ndată se apuca de ronțăit!

Riscul de a ne anula propriul post

Ei bine, creștinul nostru, îi dă mereu, toată ziua și postește… Ei bine, să știți că este anulat complet acest post. Nu mai este. Masa este respectată, ținută, în sfârșit cu multă strictețe și la orele precise pe care le ai și de la o masă la alta – apoi, nu mai avem de gustat! Că de-abia atunci se însemnează puțină înfrânare.

Că în fond, postul ce este? Este o înfrânare. Acum, poți mânca, cum am spus, și-n ziua de Paști poți să postești, c-am spus: ia și bei un pahar de vin, ia și mănânci 2, 3 feluri, dar cum spun Sfinții Părinți: din toate câte puțin.

Și-atunci postești oricând. Și asta-i și caracteristica creștinului adevărat, să se găsească mereu într-o stare de veghe și luare în seamă de sine în toate privințele.

Obiceiuri din bătrâni

Acum vin sărbătorile, aceste sărbători frumoase, în sfârșit, legate de toate obiceiurile noastre frumoase: cu Sf. Niculaie, așa, părintele darurilor. Că demult se păstrează obiceiurile acestea ale copiilor noștri care s-apropie din ce în ce mai mult.

Anunță și prevestește sărbătoarea mare! De aceea și până la Sf. Niculaie, este așa mai largă viața postului. La noi, să știți, că postul acesta este cel mai frumos și mai cântărit și mai măsurat.

La noi, la români, de pildă, noi suferim două influențe: este influența grecească și influența slavonească. Ei bine, românii, au tras în sfârșit, o învățătură și de la unii și de la alții și-au format un grup propriu.

E mare lucru cu bătrânii, cu femeile însărcinate, cu copiii, bolnavii. Când merge părintele la fiecare casă: „Pregătește-te!” pentru sfintele sărbători, pentru Înviere, pentru Sf. Petru, pentru Nașterea Domnului, pentru Sf. Maria, așa…

Postul ca odihnă trupească și sufletească

Dar mai sunt și oameni care mai folosesc mijloace de-astea ale bătrâneții și ale neputinței, dar să știți că este în dauna lor!

Pentru că postul, dragii mei, este recomandat de sus și până jos! Și-n lumea duhovnicească, și-n lumea de știință și de la vlădică la opincă și de la studiul cel mai înalt, până la cel inferior, recomandă această stare de oarecum odihnă a trupului și-a sufletului.

„Păi, nu pot posti, că uite sunt bolnav de ficat… mă dor rinichii sau inima.” Să știți că pentru post nu există boală. După cum nici boală nu există ca să-ți aducă rău postul.

Conștiința, experiența și stăpânirea de sine în timpul postului

Nu este, dar plecând oarecum de la ideea aceasta că suntem bolnavi și că avem toate la îndemână. Și chiar de ne dezleagă pe noi, arhiereul sau preotul, dar rămâne fiecare cu conștiința lui.

Și atunci este, mă rog, oarecum în primejdie și cel care dezleagă și cel legat. Spune că „N-am cum! Îmi spune medicul că nu pot să postesc.

Nu am voie!” Bine! Dar dacă medicul acesta este un creștin cu adevărat și care știe măsura lucrurilor, atunci, să știi, că nu va spune să mănânci de dulce, carne și grăsime în timpul postului la boala care o ai.

Dar dacă este un necreștin sau este un om care n-a pus în experiență niciodată nici boala și nici postul va spune:

„Nu poți să postești! Mănânci!” Apoi, dacă era să te mântuiască medicul – e cam în primejdie mântuirea noastră. Să faci după conștiință și după cum îți dictează acest trup, căci după cum îl educi, așa cum îl formezi, așa te duci toată viața.

Ori îl vei porni înfrânat, stăpânit, așa îl poți dirija după cum vrei. Dar dacă l-ai dat la dezlegare, i-ai făcut pogorământul acesta, apoi va merge și te va duce, în sfârșit în prăpastia neașteptată și-a Judecații Lui Dumnezeu, nu după cum trebuie să fie, ci după cum ai făcut în viață.

VIDEO

sursa: O Chilie Athonită.ro