Pilaful de pui și iubirea Tatălui
Zilele trecute vine la noi la Biserică o fată ca la treizeci de ani. Se închină frumos la icoane. Vine apoi la mine. Îmi mărturisește că nimic nu merge în viața ei.
E necăsătorită, nu are un job stabil, totul e vraiște. Nu se mai poate ruga. Simte că Dumnezeu a uitat-o. Ma uit lung la ea nimic zicând. E multă tristețe și dezamăgire în inima ei.
Îi zic: Dumnezeu te iubeste. Nu te-a uitat. Vrea doar îmbrățișarea ta. Inimă curată și credință. Uite, fă un canon de rugăciune.
Fă Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul sf Ioan Rusul în fiecare seară timp de 40 de zile, canonul meu obișnuit. Te pomenesc și eu.
Fata mă întrerupe. Lasă-mă, părinte, cu canoanele. Am făcut toate acatistele din lume, canoane peste canoane, și nimic.
M-am enervat un pic. I-am zis: canonul de rugăciune nu e rețetă de pilaf cu pui. Nu e un ritual vrăjitoresc, o formulă magică, care îl forțează pe Dumnezeu să deschidă cufărul cu bunătăți. Fata face ochii mari.
Continui. Canonul e doar un pretext pentru ca tu să te smerești, să vorbești cu Dumnezeu, să simți iubirea Lui. E doar un mediu în care tu realizezi că suntem nimeni în fața lui Hristos dar că El ne iubește infinit.
Dacă faci un canon cu graba de a primi rezultatele și nu te schimbi, dacă nu plângi, dacă nu strigi în disperare la Tata, nu se întâmplă nimic.
Fata izbucnește în lacrimi. Așa e, părinte, nici nu credeam că se va întâmpla ceva. O să îmi schimb viața. O spovedesc. Pleacă ușoară că un pui de porumbel. Azi îmi scrie că și-a găsit de muncă. E fericită că L-a găsit pe Tata. - pr. Ioan Istrati.
Citeste si - Supereroul și fetița cu autism! Pr. Ioan Istrati a relatat minunea Sf. Ioan Rusul cu o fetiță de 4 ani bolnavă cu autism non-verbal total
Supereroul
Știți că acum toată cultura pop e infestată iremediabil cu supereroi. Sute de filme și personaje, care mai de care mai non-umane.
Astă-vară, a venit la noi la Biserică o familie de la 400 de km, nu spun de unde.
Aveau o fetiță de 4 ani cu autism non-verbal total. Copila țipa îngrozitor când au vrut să o aducă în Biserică. Se zbătea cu o forță de nedescris, plângea și lovea în toate părțile.
I-am zis mamei să nu mai insiste, că ies eu afară să îi citesc rugăciuni. Mult spus rugăciuni, căci fetița a plâns și a urlat tot timpul, s-a lovit micuța de multe ori. L-am rugat în fugă pe Sfântul Ioan Rusul să o izbăvească de răul și de boala asta.
După un minut, copilul n-a mai putut fi ținut și a plecat tatăl ei cu ea la mașină. Am continuat rugăciunile cu epitrahilul și fesul Sfântului pe capul mamei care plângea în hohote.
Le-am dat canon de rugăciune Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul sf Ioan Rusul, untdelemn de la Sfântul Maslu de la noi. Am pomenit fetița la toate slujbele.
Ieri au venit din nou. Copilul a plâns și a țipat iarăși la intrarea în Biserică. Doar puțin. I-am adus aminte că a mai fost pe la noi. I-am zâmbit. I-am arătat icoanele. Fetița vorbește deja câteva cuvinte, spune că are 4 ani, pupă icoana cu Sfântul Ioan Rusul și o îmbrățișează.
Doctorii le zdrobiseră inima părinților, că niciodată nu va vorbi. Iată că, prin ajutorul Sfântului Ioan Rusul copilul vorbește puțin, nu mai urlă, zâmbește, privește lumea, recunoaște oamenii. I-am dat o jucărie de pluș cu omul păianjen pe care o aveam prin cancelarie.
La rugăciuni a stat foarte cuminte, a mângâiat Sfânta Cruce și a sărutat-o. Părinții plângeau. Dar de fericire. Tatăl mi-a zis: părinte, îi plac filmele cu supereroi.
Eu i-am zis: supereroul din viața ei nu sare pe blocuri, nu arde cu privirea. Zboară la cei ce se roagă cu lacrimi și le vindecă pruncii. E Sfântul Ioan Rusul. - Pr. Ioan Istrati.