'Ce înseamnă a judeca și când judecata este un păcat? Mai nou, orice replică în contradictoriu este întâmpinată cu reproșul: "De ce judeci!"

Este adevărat că judecata aparține lui Hristos și oricine judecă pe aproapele său săvârșește păcatul lui antihrist, căci se pune pe sine în locul lui Hristos. Dar tot Hristos ne-a spus că fiecare om va ieși judecat sau îndreptat din propriile cuvinte.

Așadar, singura judecată care se face încă de pe pământ este judecata cuvintelor. Adică noi știm, chiar în clipa în care cineva rostește un cuvânt strâmb, că acel cuvânt este sentința sa pe care Însuși Hristos a pecetluit-o.

Toate păcatele erau iertate de Hristos, a iertat adulterul femeii și cămătăriile vameșilor, a iertat uciderile tâlharului, dar nu a iertat hula împotriva Duhului Sfânt ce se face cu gura.

Orice cuvânt strâmb împotriva adevărului este o hulă împotriva Duhului Sfânt, căci Duhul Sfânt este Duhul Adevărului.

Iată de ce Sfinții Părinți au condamnat ferm ereziile, dar au pus chip de pocăință tuturor păcatelor, având pentru aceasta împuternicirea lui Hristos.

Urmând învățătura lui Hristos și noi iertăm și ne păzim de orice judecată a păcatelor străine, dar mărturisim cu fermitate că nimeni nu poate fi drept dacă cuvintele sale sunt strâmbe, nu poate fi bun dacă cuvintele sale sunt rele.

Căci fiecare iese judecat din propriile lui cuvinte, un principiu care se păstrează și în judecata omenească, unde primul drept este "dreptul de a nu spune nimic".'