Lumina Sfântă este un miracol al ortodoxiei, care se întâmplă în fiecare an de Paşti, la Ierusalim. În timpul Vecerniei Mari din Sâmbăta Mare, între orele 12,30 şi 14,30, deasupra Sfântului Mormânt apare un foc care se pogoară din cer. În primele minute acesta nu arde, ca dovadă fiind numeroase mărturii în acest sens.

VIDEO

Sfântul Mormânt este inspectat încă din Vinerea Mare, imediat după Prohodul Domnului. Cei care fac această verificare, astfel încât să nu exista nicio bănuială de înscenare, sunt poliţişti civili ne-creştini.

De obicei, aceştia sunt 3 la număr: un arab, un turc şi un reprezentant al Statului Israel. Misiunea lor este de a controla, inspecta, încăperea Sfântului Mormânt pentru a nu exista vreo sursă de foc.

Mai mult, îi controlează corporal pe cei care vor pătrunde acolo în momentul ceremoniei religioase. Apoi, la momentul potrivit, luminile se sting, uşa se sigilează, iar la intrare rămân doar gardienii.

După desfăşurarea slujbei, Patriarhul Ierusalimului, îmbrăcat doar cu un stihar alb, cu epitrahil şi brâu, se îndreaptă spre Sfântul Mormânt. La intrare, el este controlat de poliţişti în prezenţa martorilor care aparţin tuturor confesiunilor. Patriarhul desigilează intrarea în Mormânt şi pătrunde în prima încăpere, în "Capela Îngerului", însoţit - conform tradiţiei - numai de un arab de religie islamică. Mai departe, patriarhul intră singur în încăperea propriu-zisă a Mormântului şi îngenunchează în faţa lespedei.

Ulterior, după rugăciune, credincioșii prezenţi în biserică au adesea prilejul să observe o lumină precum un fulger, care vine prin cupola aflată deasupra Capelei Sfântului Mormânt. Pelerinii compară această lumină cu un glob care se împrăştie în mici bucăţi. Această lumină ajunge până la lespedea Sfântului Mormânt, aprinzând astfel vata presărată deasupra.

Rolul patriarhului este de a lua în mâini această vată aprinsă, a o aşeza în două cupe de aur şi a se întoarce în Capela Îngerului.

Ulterior, patriarhul aprinde două mănunchiuri de câte 33 de lumânări, apoi iese şi împarte lumina credincioşilor.

Coloana despicată de Sfânta Lumină - Minunea de la anul 1579

În Sâmbăta Mare a anului 1579, potrivit cronicilor bisericeşti ale Cetăţii Ierusalimului, stăpânitorii turci au interzis Patriarhului grec şi creştinilor ortodocşi să intre în Biserica Învierii pentru rânduita ceremonie a Sfintei Lumini.

Patriarhul stătea rugându-se în partea stângă a uşii bisericii, lângă o coloană. Şi deodată, în timp ce deja se făcuse noapte, coloana s-a despicat şi Sfânta Lumină a izbucnit din interiorul ei. Patriarhul a aprins îndată lumânarea sa şi a împărţit Sfânta Lumină credincioşilor.

În câteva minute sfânta flacără s-a întins la toţi cei care se aflau acolo şi curtea bisericii s-a luminat. Uimiţi, păzitorii turci au deschis atunci uşile bisericii şi patriarhul împreună cu mulţimea ortodocşilor s-au îndreptat spre Sfântul Mormântul.

FOTO

Minunea din anul 326 când armenii au crezut că și lor le va veni Lumina, dar nu s-a întâmplat aceasta

În anul 1326 erau trei sultanate turceşti, unul în Damasc, altul în Egipt şi celălalt în Babilon. Turcii şi-au propus ca în momentul în care creştinii veneau la Ierusalim să serbeze Paştele să nu poată sluji, până când nu plăteau o taxă de 9.000 bani de aur.

Patriarhul ortodox Ioachim n-a avut de unde să dea aceşti bani, dar mai mulţi armeni înstăriţi au decis să se ocupe de acest aspect. Stăpânitorii turci i-ar fi întrebat în acel moment:

„De ce iese Sfânta Lumină numai la ortodocşi şi nu iese şi la voi?” Răspunsul a venit prompt: „Pentru că numai ortodocşii slujesc la Mormântul lui Hristos şi pe noi ne-au dat la o parte. Noi plătim şi taxa, Lumina va veni la noi”, au zis armenii.

Turcii le-au pus în vedere că dacă nu va fi aşa cum au promis, armenii vor păţi o ruşine, aşa că l-au luat pe Patriarhul Ioachim şi l-au închis în mănăstirea Sf. Sava, din Ierusalim, împreună cu toţi preoţii.

Văzând acestea, Patriarhul a luat măsuri: „Dacă nu ne lăsaţi să facem slujba la Mormântul lui Hristos, o să facem la biserica Sf. lacob, care este aproape de Mormânt.” Turcii le-au dat voie şi au pus doi generali să stea de pază peste ei, pentru a nu veni vreun creştin la Mormânt. „Nu vă temeţi, că are să se facă minune mare”, a rostit Patriarhul.

Armenii au făcut slujba şi ziua, şi noaptea, dar n-a mai venit Sfânta Lumină. A doua zi, când răsărea soarele Patriarhul a anunţat: „Hristos a înviat!” Atunci, un stâlp de marmură al bisericii Sf. Iacob a crăpat şi a ieşit Sfânta Lumină în vârf, iar Patriarhul a pus o scară şi a luat Sfânta Lumină. În acel moment, unul dintre generalii turci a strigat: „Cred în Hristos!”, iar după asta celălalt i-a şi tăiat capul cu sabia.

Generalul turc care s-a convertit văzând minunea

Moaştele acestui general turc sunt acolo în Ierusalim şi acest turc este martirul Sfintei Lumini. Distanţa de la Sfântul Mormânt până la biserica Sfântul Iacob unde s-a aprins Sfânta Lumină este de 100 metri, iar stâlpul este pus în altarul locaşului de cult.

Istoricul Al-Biruni în lucrarea sa Cronologia vechilor neamuri, păstrată în manuscris, vorbeşte despre acest eveniment deosebit. Despre momentul pogorârii spune: “creştinii au deja stinse opaiţele şi făcliile lor şi aşteaptă până ce zăresc o flacără albă curată care aprinde o candelă”.

Tot acesta precizează faptul că “unii sultani au pus în locul fitilului o sârmă de aramă ca să nu se aprindă şi să nu se înfăptuiască minunea. Însă atunci când venea flacăra se aprindea arama”.

În cronica istoricului Hugues, în care este relatată mărturisirea cronografului francez Richard cel Binecuvântat (970-1046), se precizează autenticitatea minunii.

“Deodată, în jurul ceasului al nouălea, în timp ce toţi se rugau, o can­delă s-a aprins cu Lumina Domnului, fără ajutorul vreunui muritor”, se menţionează în documentul istoric.

Evenimentele acelei zile sunt descrise în toate aşa-numitele Proschinitare ale Ierusalimului, care sunt nişte îndrumătoare pentru închinătorii Sfintelor Locuri. Cel mai vechi dintre aceste Proschinitare, în care se menţionează de­spicarea coloanei, este cuprins într-un preţios manuscris care se află în Bib­lioteca din München.

Trebuie menţionat că şi măsurătorile ştiinţifice efectuate de către fizicianul rus, Andrei Volkov, la Mormântul lui Hristos, în Sâmbăta Mare a anului 2008, confirmă venirea Sfintei Lumini şi dezvăluie fenomene pe care chiar el le caracterizează „de necrezut şi complet inexplicabile”.

Sfeşnicul sau candela „neadormită” a Sfântului Mormânt a fost aprinsă pentru prima dată în 326, anul în care a fost descoperit Mormântul lui Hristos, şi de atunci a rămas nestinsă vreme de 17 veacuri. Candela se stinge numai o singură dată pe an, în dimineaţa Sâmbetei Mari, ca să se aprindă puţin mai târziu cu Sfânta Lumină. Cea mai veche mărturie despre această candelă neadormită o întâlnim în Cronica pelerinei Egeria.

Informaţii extrase din volumul Sfânta Lumină – Minunea din Sâmbăta Mare de la mormântul lui Hristos semnat de Haralambie K. Skarlakidis.