Depresia și sinuciderea fac prăpâd în rândul tinerilor. Pr. Alexandru Lungu, sfaturi esențiale pentru părinți

'Trei adolescenți și-au pus capăt zilelor în ultima săptămână în județul Suceava, este una din știrile care apare pe ziarul Monitorul.

Cel mai în vârstă avea doar 20 de ani. Ca preot intru în contact cu destul de mulți oameni atât în mediul online cât și în spațiul bisericii unde slujesc.

Depresia face ravagii în rândul tinerilor. Cel mai recent caz cu care m-am confruntat a fost al unui tânăr de doar 13 ani.

Elev în clasa a 8-a, provenind dintr-o familie cu un statut social bun, având parte de o educație exemplară atât în sânul familiei cât și la școala pe care o frecventează.

Din discuția cu mămica am putut constata faptul că există o presiune permanentă vis a vis de concurența din școală. Dorința mamei era să îl știe printre cei mai buni din clasa , chiar dacă asta o așeza în postura de părinte tiran în multe momente.

Am întrebat-o care este prima întrebare pe care i-o adresează celui mic atunci când se întoarce de la școală. Răspunsul a fost unul previzibil: "Ce ai făcut la școală, ce note ai mai luat astăzi? "

O a doua chestiune pe care am constatat-o este vis a vis de programul extrem de încărcat de după încheierea orelor . Ore de sport, pian de doua ori pe săptămână, înnot, pictură. Practic acel copil se află într-o continuă presiune, neputând să-și găsească suficient timp să mai copilărească.

A treia problema pe care am dedus-o este cu privire la modul în care acest copil este integrat în treburile gospodăriei. Spre exemplu patul nu și-l face niciodată, masa o strânge doar mama , nu există o implicare în treburile casnice .

O să spuneți că este deja prins cu cele ale școlii. Fără îndoială, totuși lucrurile care te așează într-o realitate concretă a vieții constau în cele mai banale activități de zi cu zi. Dusul gunoiului, mersul la cumpărături, aspiratul covoarelor, spălatul vaselor.

Cum se explică așadar gestul atât de regretabil la care recurg tinerii zilelor noastre? Deși eu mă număr din generația celor care au fost pedepsiți, urecheat când se impunea, pus la treburile casnice , de câteva ori am fost și atins de palma Tatălui, nu mi-a trecut niciodată prin cap să-mi iau zilele, sau să mă lovească vreo depresie.

Ce este diferit astăzi de zilele când eram noi copii, adolescenți care se confruntă cu hormonii specifici vârstei, cu toate aceste lupte dintre vechea și noua generație? Cum depășeam noi eșecurile în dragoste și de ce nu vedeam sfârșitul lumii atunci când ea sau el, nu ne mai răspundea la complimente?

Răspunsul este unul simplu și la îndemâna tuturor. Știam mult mai concret decât tinerii zilelor noastre faptul că viața este un dar și nu un concurs de popularitate între colegi, prieteni.

Nu exista ispita internetului, acolo unde fiecare își așează o mască, încercând să devină în online tocmai ceea ce nu poate fi în viața reală, o super persoană și nu un om cu bune și rele. Știam că viața este efort și muncă, cădere și ridicare. Știam că există un Dumnezeu deasupra noastră și faptul că viața este un unică și irepetabilă.

Duminica era ziua Domnului și chiar și aceia dintre noi care nu erau ușa de biserica, nu negau faptul că există deasupra tuturor o Divinitate care ne supraveghează gesturile și intențiile.

Când Dumnezeu este scos din viața unui tânăr și înlocuit cu idolii zilelor noastre, se petrec tragedii. Când tableta ia locul cărților, educația nu mai poate fi o sursă de supraviețuire, ci un mod de autodistrugere continuă.

Când părinții sunt înlocuiți cu dădace, profesori, psihologi, sufletul copiilor noștri rămân într-o umbră permanentă. Cine își cunoaște mai bine propriul copil decât acela care i-a dat viață?

Spuneți copiilor despre faptul că viața este grea și plină de încercări. Nu trebuie să fie întotdeauna pe primul loc , ci contează să învețe faptul că orice cădere este doar o noua șansă să devină mai buni. Nu trebuie să fie cel mai popular din școală, cel mai bine îmbrăcat pentru a avea succes în viață.

Este suficient să parcurgă zilnic drumul spre școală, citind, ascultând lecția și fiind cât mai prezent în timpul orelor , așezând mereu întrebările la care nu găsește singur răspuns. Și cel mai important, să îi învățați faptul că Dumnezeu are un plan cu fiecare, indiferent cât de mizerabili și disprețuiți ar fi în ochii oamenilor, în cei ai Lui Dumnezeu sunt la fel de frumoși.

Să nu le fie rușine să-și arate slăbiciunile, cei mai frumoși oameni de multe ori sunt acoperiți de cele mai multe incertitudini. Viața este una și moartea pentru totdeauna. Și mai important, modul în care ne încheiem aici viața ne va oglindi veșnicia celei de dincolo.

Nu există final după aceste zile și nici întuneric. Este fericire nemăsurată și pace. Dar dacă intervenim asupra vieții noastre, dincolo va fi doar durere și singurătate sfâșietoare. Bucurați-vă de viață, este unică!', a scris părintele Alexandru Lungu, preot slujitor la Parohia "Așezământul de bătrâni" Sfântul Apostol Andrei Fălticeni, pe pagina sa de Facebook.

enter image description here