Sfântul Părinte Porfirie:
"Principala cauză în depresie şi în toate celelalte stări pe care Ie numim încercări, ispitiri satanice, aşa cum este moliciunea, akedia, lenea, care apar împreună cu celelalte probleme psihologice, adică cu lucrurile ispititoare, este egoismul mare pe care oamenii îl au înlăuntrul lor".
Astfel, omul devine egocentric și se crede invincibil. Când realitatea vieții îi arată opusul, îl cuprinde depresia și toate angoasele care decurg.
Biserica cultivă smerenia și ascultarea, ne vindeca de egoism, de mândrie, păcatul suprem. Viața ascetică și Sfintele Taine ale Bisericii ne izbăvesc de toate patimile.
În special Taina Spovedaniei lucrează în om curățirea de patimi și, prin urmare, îl scapă de depresie. Gheronda Porfirie numea Spovedania generala ca fiind "Psihanaliza dumnezeiască", pentru ca prin ea omul se vindeca mai ales de toate probleme psihologice și de depresie.
Gheronda Porfirie menționează că menirea omului este să Îl primească pe Hristos şi – prin dumnezeiescul Har – Hristos să trăiască înlăuntrul lui (Galateni 2:20).
Când omul se înstrăinează de Dumnezeu, care este izvorul vieții, practic, viața pe pământ devine fără noimă sau are un singur sens satisfacerea propriilor plăceri.
Însă fiindcă sufletul, prin firea sa, are trebuința de Dumnezeu, singurătatea ajunge de neîndurat pentru suflet și pricinuiește nemulțumire, descurajare si disperare.
Depresia (cuvânt modern pentru deznădejde) este un fel de plictiseala având cauza în om, alături de ispitele de a trai după chipul lumii căzute, înstrăinate de Dumnezeu Creatorul.
Omul modern este închis ca o pasăre in cușca sa, fără altă alternativă decât disperarea pricinuita de lipsa libertății duhovnicești.
Învățătura ortodoxă despre deprimare este clară. Veacuri la rând ea s-a dovedit validă, daca e aplicata cum ne învață Sfinții Parinti, ajutând astfel milioane de creștini să înfrângă duhul demonic al deprimării, ajungând apoi la libertate și mântuire.
(din Cum să biruim deprimarea - 153 de sfaturi practice din învățătura Sfinților Părinți & Patimi și depresie. Ce este și cum se vindecă depresia, Sava Aghioritul - Editura Egumenița, 2014).
Sfinții Părinți spun că la baza procesului de curățare a minții este oprirea pornirilor pătimașe, a gândurilor rele! Sfântul Isaac Sirul arată că nepătimirea înseamnă să nu le mai primești (Cuvinte către singuratici). Curăția minții înseamnă a nu îngădui gândurilor rele să sălăşluiască în suflet.
Rugăciunea inimii, metodă de curăţire a sufletului și a minții. Cea mai puternică rugăciune pentru Sfinții Părinți și nu numai este chemarea numelui lui Iisus Hristos, în profundă smerenie și căință. Să rostim și noi cât mai des rugăciunea inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”.
Doar astfel, patimile se transformă în virtuți și se dobândește curățirea inimii. Sfântul Simeon Noul Teolog ne avertizează faptul că „frământarea multă și la vreme nepotrivită întunecă și tulbură cugetarea și scoate din suflet rugăciunea curată și căința”.
Precum și la alte boli descrise de Sfinții Părinți ai Bisericii, precum: întunecarea, insensibilitatea, apatia, închipuirea, impulsivitatea, indiferența sau întinarea. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne îndeamnă următoarele:
„Înfrânează iuțimea sufletului cu dragostea, veștejește partea poftitoare a lui cu înfrânarea, înaripează partea rațională a lui cu rugăciunea. Și lumina minții nu se va întuneca niciodată”. Practic, trei elemente sunt esențiale: dragostea, înfrânarea și rugăciunea.
Scopul final este reînnoirea persoanei prin reconectarea cu Dumnezeu, cu Creatorul. Pentru a ordona gândurile, însă, trebuie acceptată întâi existența dezordinii acestora, adică a haosului de stări negative provocate de gânduri impulsive și rele care alimentează patimile.
Sfinții Părinți identifică 8 gânduri nocive pentru minte din care pornesc toate răutățile: lăcomia, desfrânarea, iubirea de bani, mânia, întristarea, lenea, slava deșartă, mândria.
Psihologii analizează lumea interioară a persoanei prin interpretarea trăirilor, dar există un mare risc de eroare. Sfinții Părinți lucrează la nivelurile cele mai profunde ale sufletului, având precizia unui cercetător care însuși a experimentat tratamentul și aplică metode terapeutice optime atât pentru vindecare, cât și pentru prevenirea bolilor mintale, eliminând cauzele, nu efectele!
Sfântul Ioan Scărarul atrage atenția că doar „sufletul viteaz își învie mintea ucisă” (Cartea despre nevoințe). Însă, aceasta este modalitatea eficientă de reintegrare a minții, „împrăștiată de simțuri în afara inimii”.
Inima este organul „rațional fundamental al omului”, mai spune Sfântul Grigorie Palama (Triade).