Copiii au, prin natura lor, un respect deosebit pentru părinți.

Acest sentiment natural este inspirat și de cea de-a 5-a Poruncă: “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ”.

Poate că ar fi destul de inutil să le spunem părinților: Comportați-vă în așa fel încât copiii să vă respecte.

Bineînțeles, copilul știe că trebuie să-și onoreze tatăl și mama, că asta cere Dumnezeu.

Dar ce se întâmplă atunci când vede în părinții săi ceva care îi provoacă dezgust, antipatie și agitație în sufletul său inocent de copil, și astfel nu-i poate respecta în ciuda întregii sale voințe?

Cum poate un copil să respecte un tată bețiv, o mamă care înjură și blestemă, părinți care se ceartă constant?

Exemplul prost al părinților nu numai că zdruncină respectul copilului față de ei, dar subminează și fundamentul ascultării. Mă întreb dacă nu cumva copilul nu va gândi: "Ce fel de părinți sunteți voi?"

Părinții trebuie să fie atenți la comportamentul lor

De aceea, părinții trebuie să fie atenți la comportamentul lor și să evite orice lucru care ar putea submina respectul copilului față de ei.

Ei înșiși trebuie, în primul rând, să aibă sentimente de respect reciproc și să se trateze cu delicatețe.

Nu ar trebui să se dezaprobe niciodată unul pe celălalt și nu ar trebui să-și permită să se angajeze în conversații nepotrivite, mai ales în fața copiilor.

Copiii nu ar trebui să audă expresii de genul:

"Nu vei reuși să avansezi ca tatăl tău", "Vei fi la fel de nefolositor ca tatăl tău". Sau: "Ești la fel de risipitor ca și mama ta", "Minți mereu, ca și mama ta". Ori de câte ori copiii aud astfel de cuvinte, cerem în zadar respect și supunere.

Un tată care obișnuiește să facă pe "clovnul" în fața copiilor săi nu se poate aștepta la...

Părinți! Nu vă permiteți niciodată să jucați jocuri și glume indecente cu copiii. Un tată care obișnuiește să facă pe "clovnul" în fața copiilor săi nu se poate aștepta la respect din partea acestora și nici nu se poate aștepta să se plângă de comportamentul indecent al copiilor.

Acest lucru nu înseamnă că părinții trebuie să fie întotdeauna severi și serioși cu copiii lor

Este ușor pentru oricine să distingă seriozitatea tandră și subtilă a părinților, precum și glumele măsurate și atente, de glumele nepotrivite care le diminuează autoritatea.

Pentru un tată sincer și afectuos, copiii au întotdeauna cel mai mare respect. O singură privire din partea lui este suficientă pentru a-i face să se supună imediat.

Vrei ca copiii tăi să fie ascultători? Arătați-le dragostea voastră. Dar nu iubirea care înmoaie copilul, care cedează la toate cererile lui, ci iubirea prudentă și plină de inimă care urmărește binele lui. Acolo unde copilul vede o astfel de iubire, el se supune, nu de frică, ci din respect.

Nu rămâneți indiferenți la bucuriile și necazurile copilului. Nu spuneți niciodată că copiii sunt o povară și un chin pentru voi. Nu arătați niciodată că vreun sacrificiu al vostru pentru ei este prea mare sau prea greu.

Oferiți copiilor voștri ceea ce au nevoie cu orice ocazie, de bunăvoie și cu bucurie. Cum este posibil ca un copil să își iubească părinții când aceștia îi dau cu părere de rău o bucată de pâine?

Oferiți-i copilului dumneavoastră din când în când satisfacții și mici favoruri. Un mic cadou în zilele festive sau de ziua numelui său întărește dragostea copilului.

Atrageți inimile copiilor dvs. către dvs. construind cu ei relații de onestitate și încredere. Suspiciunea și lipsa de încredere omoară dragostea.

Nu adăugați la pedepsele corecte batjocuri disprețuitoare și remarci jignitoare. Un astfel de comportament împietrește inima și elimină orice urmă de iubire.

Mai întâi de toate, obișnuiți-i să vă asculte, pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu.

Aveți grijă ca în timp să nu se înrădăcineze în ei capriciile. Nu tolerați încăpățânarea și obrăznicia lor către nimeni.

Nu le oferiți tot ceea ce vă cer

Nu le oferiți tot ceea ce vă cer. Obișnuiți-i cu autocontrolul, cumpătarea și austeritatea.

Cereți întotdeauna copiilor dumneavoastră să facă ceea ce le spuneți să facă cu promptitudine și precizie. Cereți în mod consecvent ca ceea ce ați spus odată să fie făcut. Dar pentru a le permite copiilor să asculte, nu le spuneți niciodată să facă ceva peste puterile lor.

Nu fiți capricioși și arbitrari în cererile voastre, permițând astăzi ceea ce ați interzis ieri.

În acțiunile în care sunt implicați copii, nu vă contraziceți.

Aveți grijă ca respectul copiilor față de dumneavoastră să se mențină și în viitor, evitând orice lucru care ar putea să-l zdruncine.

În cele din urmă, nu uitați niciodată să invocați binecuvântarea lui Dumnezeu în activitatea de creștere a copiilor. Numai atunci munca, lupta și grijile tale vor fi încununate de succes.