Scrisoare deschisă către preotul CATERISIT Daniel Balaș și EREZIILE sale

Scrisoare deschisă către preotul CATERISIT Daniel Balaș și EREZIILE sale

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE FOSTUL PREOT DANIEL BALAȘ Scris de Anca Nicoleta Georgescu:

Scrisoare deschisă către fostul preot Daniel Bălaș: Despre adevărata libertate, Hristos și părăsirea Corabiei

Dragă Daniel,

Am citit rândurile tale scrise cu o evidentă eliberare sufletească și cu bucuria omului care simte că a scăpat de o povară. Este de înțeles că, atunci când un om poartă o haină pe care nu o mai simte a lui, dezbrăcarea ei aduce o ușurare imediată. Zâmbetul pe care spui că l-ai regăsit este, fără îndoială, sincer din punctul tău de vedere.

Totuși, pentru că ai ales să îți faci publică această despărțire nu doar de o instituție, ci de însăși credința creștină, și pentru că mii de oameni citesc aceste cuvinte ca venind din partea unui „fost slujitor al Altarului”, se cuvine un răspuns limpede. Nu pentru a te judeca — judecata aparține doar lui Dumnezeu —, ci pentru a nu lăsa confuzia să ia locul Adevărului.

Ceea ce descrii tu în textul tău nu este o „curățare” a credinței de balastul omenesc, ci o părăsire totală a creștinismului și înlocuirea lui cu o filozofie New Age, comodă și adaptată propriilor noastre dorințe. Iată unde se rupe firul logicii și al Evangheliei în mărturisirea ta:

1. Parastasul nu este o mită, ci o dovadă că iubirea nu moare

Spui că nu mai crezi în parastase, pentru că respectul se arată în timpul vieții. Ai perfectă dreptate că pachetele de după moarte nu suplinesc lipsa de iubire din timpul vieții. Biserica nu a învățat niciodată asta.

Dar a reduce parastasul la „două pachete de mâncare” înseamnă a nu fi înțeles taina lui. Pentru un creștin, moartea nu rupe legătura de iubire. Când faci milostenie în numele mamei tale plecate dincolo, nu „cumperi” bunăvoința lui Dumnezeu, ci prelungești iubirea ta dincolo de mormânt, ajutând un sărac în numele ei, pentru ca sufletul ei să se bucure de binele pe care nu îl mai poate face singur.

2. Nu ne putem ierta singuri păcatele

Afirmi că fiecare trebuie să învețe să se ierte singur și ridiculizezi Spovedania celor care rămân ipocriți. Dar ipocrizia unor oameni nu anulează puterea Tainei. A te ierta singur pentru răul făcut altuia este doar un exercițiu psihologic, o auto-iluzionare. Păcatul este o rană adusă lui Dumnezeu și aproapelui, iar iertarea nu poate veni decât de la Cel rănit. Hristos le-a dat Apostolilor (și prin ei, preoților) puterea de a lega și dezlega păcatele (Ioan 20, 23). Cine refuză Spovedania, refuză chiar medicamentul lăsat de Hristos, preferând să își pună singur un plasture peste o rană adâncă.

3. Raiul și Iadul nu sunt doar metafore psihologice

Este adevărat că Raiul și Iadul încep încă de aici, din inima noastră. Însă a spune că ele nu există ca realități veșnice după moarte înseamnă a-L contrazice direct pe Iisus Hristos. Mântuitorul a vorbit clar și fără ocolișuri despre „Împărăția Cerurilor”, despre „multele locașuri” din casa Tatălui, dar și despre „focul cel veșnic”. Dacă Raiul și Iadul sunt doar stări trecătoare pe pământ, atunci Crucea și Învierea lui Hristos își pierd orice sens veșnic.

4. Calendarul și zilele de odihnă sunt pentru om, nu pentru Dumnezeu

Ironizezi ideea că Dumnezeu ar urmări cine pornește mașina de spălat într-o zi cu cruce roșie. Niciun preot serios nu propovăduiește un Dumnezeu polițist, care pândește gospodinele. Zilele de sărbătoare sunt rânduite pentru om, ca o oază de respirație spirituală. Într-o lume în care suntem sclavii muncii, ai grijilor și ai treburilor casnice, Biserica îți spune: „Oprește-te o zi! Nu ești un robot. Lasă munca și oferă-ți timp pentru suflet, pentru rugăciune și pentru familie.”

5. Reîncarnarea anulează Jertfa lui Hristos

Aici este punctul în care te-ai despărțit definitiv de creștinism. Spui că nu crezi în Judecata de Apoi, ci în reîncarnare, ca să „evoluăm” prin mai multe vieți. Scriptura spune răspicat: „Este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata” (Evrei 9, 27).

Dacă omul s-ar putea mântui singur, evoluând din viață în viață prin propriile puteri, atunci Întruparea, Răstignirea și Învierea lui Hristos au fost complet inutile. Mai mult, spui că nu am avut „instrucțiuni clare”. Evanghelia este cea mai clară instrucțiune posibilă: la Judecată vom fi întrebați un singur lucru — cât am iubit și cât am ajutat pe cel flămând, bolnav, străin sau întemnițat (Matei 25).

6. „Iisus da, Religie nu” este o imposibilitate

Spui că vrei o relație cu Divinitatea, fără religie, fără reguli și fără Biserică. Dar Hristos nu a venit să ne lase doar niște sfaturi frumoase de dezvoltare personală. El a întemeiat Biserica, despre care Scriptura spune că este chiar Trupul Lui (Efeseni 1, 23).

Nu poți spune „Îl iubesc pe Hristos, dar nu vreau Biserica”, la fel cum nu poți spune unui om „Te iubesc pe tine, dar nu îți suport trupul”. Fără Biserică, fără Taine și fără smerenie, „relația personală cu Divinitatea” devine, inevitabil, o relație a omului cu propriul său ego — un dumnezeu inventat după chipul și asemănarea noastră, care nu ne contrazice niciodată și nu ne cere nicio jertfă.

Dragă Daniel, ai ales un drum pe care te simți confortabil și în care poți zâmbi fără presiunea responsabilității preoțești. Este alegerea ta și libertatea pe care însuși Dumnezeu ți-o respectă.

Dar te rugăm un singur lucru: nu numi această nouă credință „creștinism” și nu spune că L-ai găsit pe Hristos tocmai atunci când ai lepădat tot ceea ce El a întemeiat și a poruncit. Zâmbetul de azi este al unui om care a ales calea cea largă și ușoară a propriilor păreri; Hristos însă ne-a chemat pe calea cea strâmtă a Crucii, a smereniei și a Adevărului care nu se schimbă după vremuri.

LIBERTATEA FĂRĂ ADEVĂR NU ESTE MÂNTUIRE Cu gând de pace, Anca.

Vedeți și - VIDEO - Atenție la falsul preot Emilian Prodan: Astrologie și New Age sub aparență ortodoxă

Site-ul abcortodox.ro se bazează exclusiv pe veniturile obținute din afișarea de reclame, dacă doriți să susțineți publicația abcortodox.ro, vă rugăm să nu blocați reclamele.