Pr. Adrian Agachi, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, critică afirmațiile deputatei Corina Atanasiu privind ora de Religie, susținând că acestea sunt nefondate și ignoră faptul că disciplina este opțională, confesională și reglementată prin lege.
Părintele Agachi respinge acuzațiile de prozelitism și afirmă că evaluarea elevilor se face exclusiv pe baza programei școlare.
De asemenea, pr. Adrian Agachi răspunde criticilor lui Lucian Mândruță, respingând afirmațiile despre relația Bisericii cu regimul comunist și invocând persecuțiile îndurate de clerici. VEZI SFINȚII ÎNCHISORILOR COMUNISTE!
În final, condamnă atacurile la persoană și pledează pentru un dialog bazat pe argumente și respect.
Prima postare a pr. Adrian Agachi despre atacul la adresa orei de religie
''Citesc cu stupoare postarea unei doamne deputat în Parlamentul României, membră în Comisia de Învățământ, adresată părinților în vederea...neînscrierii copiilor la ora de Religie.
Citez: „Înscrierea copiilor la ora de Religie din școală a devenit inutilă! Redați copiilor acest timp valoros, lăsați-i să doarmă mai mult sau să se plictisească mai mult. Și plictiseala are rolul ei”.
Pentru doamna deputat, membră în Comisia de Învățământ, disciplina Religie este inferioară până și plictiselii.
Apoi, după această desconsiderare gravă a disciplinei Religie, a profesorilor care o predau, a părinților care aleg să-și înscrie copii la ora de Religie și a elevilor care participă la aceasta, textul continuă: „Nu, copiii noștri nu au nevoie de 13 ani de studiu al Religiei. Au nevoie să învețe să scrie și să citească, să socotească și să nu plimbe, peste 20 de ani, moaște pe câmp ca soluție la încălzirea globală și la deșertificare”.
Desconsiderarea celor de mai sus continuă cu un atac suburban la adresa credinței, a Bisericii, a credincioșilor și a sfinților.
Textul se încheie apoteotic: „Lucrul de care au cea mai puțină nevoie copiii noștri este să nu cerceteze, să nu verifice, să nu își dezvolte mintea și glanda criticii.
Haideți, că ne-am prostit destul! Trebuie să ne oprim”.
Așadar, religia îl îndobitocește pe om, îi surpă simțul critic, îi oprește dezvoltarea mentală și îl împiedică să facă orice fel de cercetare utilă.
Concluzia este una simplă: prin aceste afirmații se incită la ură religioasă, se încalcă dreptul la libertate religioasă, este contrazisă însăși Constituția României, dar, mai grav, religia este prezentată ca în perioada regimului comunist totalitarist ateu: drept o amenințare la adresa dezvoltării umane!
Este inadmisibil ca după 36 de ani de democrație să ne întoarcem la discursurile totalitariste și să descriem disciplina Religie în asemenea termeni. În aceste condiții, scuzele ar fi binevenite. Chiar absolut necesare.
A 2-a postare a pr. Adrian Agachi
''Doamna deputat Corina Atanasiu a considerat oportun să răspundă postării mele, în care am criticat, cu argumente, poziția domniei sale față de disciplina Religie. Din păcate, răspunsul publicat nu răspunde fondului argumentelor prezentate, ci atribuie Bisericii Ortodoxe Române intenții și practici care nu corespund realității cadrului legal și educațional în care se desfășoară această disciplină.
Redau un fragment din postarea dumneaei:
„prin postarea dlui, dl. Agachi confirmă de fapt intenția și planul BOR de instrumentare a disciplinei Religie, al cărei scop este prozelitismul și nicidecum educația.
Imaginea cu care dnul Agachi ilustrează postarea e inspirată din episodul evanghelic „Lăsați copiii să vină la Mine” (în original cu „m” mic – sic!). Adică, plasată în contextul școlii, scopul BOR prin plasarea armatei de preoți și absolvenți de teologie în toate școlile țării este acela de a impune ortodoxismul cu forța și cu cel mai la îndemână instrument din școală, nota.”
Să analizăm aceste afirmații.
În România, disciplina Religie se predă confesional, iar programa școlară este elaborată în conformitate cu specificul fiecărui cult recunoscut de stat și avizată de acesta. În același timp, participarea la orele de Religie este opțională și se realizează exclusiv în baza unei solicitări scrise din partea părinților, a tutorelui legal sau a elevului major.
În aceste condiții, afirmația potrivit căreia scopul disciplinei ar fi prozelitismul ridică o întrebare firească: cum poate fi calificată drept prozelitism activitatea didactică desfășurată la disciplina Religie la cererea expresă a beneficiarilor și a cărei programă este avizată de fiecare cult recunoscut de lege în parte, fiind predată confesional?!
Prin definiție, prozelitismul presupune încercarea de a atrage persoane aparținând altor confesiuni sau fără apartenență religioasă. Ora de Religie, desfășurată confesional, nu are ca obiect convertirea altor persoane și nici programa școlară nu conține elemente ofensatoare sau discriminatorii la adresa altor culte.
La fel de discutabilă este și interpretarea imaginii care însoțea postarea mea.
O reprezentare iconografică inspirată din episodul evanghelic „Lăsați copiii să vină la Mine” este prezentată drept dovada unei presupuse intenții de „impunere a ortodoxismului cu forța”. O asemenea concluzie nu decurge în niciun fel din imaginea respectivă, ci reprezintă o interpretare subiectivă, lipsită de orice fundament obiectiv.
De asemenea, afirmația că disciplina Religie ar utiliza nota ca instrument de constrângere nu este susținută de realitatea procesului educațional.
Evaluarea elevilor vizează competențele și conținuturile prevăzute în programa școlară, nu frecvența participării la slujbele religioase și nici experiența lor spirituală personală. Acest lucru este evident atât din programele școlare, cât și din standardele de evaluare aflate în dezbatere publică.
De aceea, consider că este regretabil ca un membru al Comisiei pentru Învățământ să formuleze acuzații atât de grave fără a ține seama de cadrul legal, de specificul disciplinei și de realitatea activității desfășurate în școli.
Dezbaterea privind locul Religiei în educație este legitimă și necesară, însă ea ar trebui purtată cu argumente, cu respect pentru adevăr și fără atribuirea unor intenții care nu pot fi demonstrate.
Și cu atât mai puțin într-un mod jignitor și sfidător la adresa Bisericii Ortodoxe Române și a credincioșilor acesteia, dar și încălcând libertatea religioasă a cetățenilor acestei țări prin dorința de excludere a disciplinei Religie din școli!
Link-ul la postarea dumneaei se regăsește în primul comentariu.
PS: Așteptăm scuzele pentru jignirile aduse Bisericii Ortodoxe Române, doamna Atanasiu. Aceste derapaje incalificabile nu pot fi trecute cu vederea.'', a scris pr. Adrian Agachi, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, pe Facebook.
Răspuns pentru Lucian Mândruță
Ulterior, Lucian Mândrută a intervenit pe subiect, cu acuze și jigniri, mai ales la adresa pr. Agachi, pe care nu le mai postăm aici, nici reproducem.
Lăsăm mai jos încă un răspuns demn de luat aminte al pr. Adrian Agachi.
''Domnul Lucian Mândruță se simte obligat să sară în apărarea doamnei Atanasiu, criticând faptul că am afirmat că, în poziționările sale publice, dumneaei ajunge să prezinte religia „ca în perioada regimului comunist totalitarist ateu: drept o amenințare la adresa dezvoltării umane”. Am adăugat că „este inadmisibil ca după 36 de ani de democrație să ne întoarcem la discursurile totalitariste și să descriem disciplina Religie în asemenea termeni”.
În argumentarea sa, pe care nu o mai reiau aici, domnul Mândruță ne vorbește despre „simbioza” dintre comunism și Biserică și excelentele relații care ar fi existat între cele două, afirmând chiar că „biserica a coabitat perfect cu regimul "ateu". I-a iertat necredinta, pentru ca i-a iubit totalitarismul”.
Să ne explice domnul Mândruță, dacă dorește, și de ce și pentru ce au fost întemnițați peste 2.000 de clerici ortodocși în lagărele și temnițele comuniste, iar peste 500 din aceștia au decedat acolo, restul suferind pentru tot restul vieții în urma chinurilor și traumelor la care au fost supuși.
Să ne explice domnul Mândruță și de ce disciplina Religie nu a fost vreodată predată în școli în timpul regimului comunist de vreme ce Biserica și acest regim totalitar se înțelegeau atât de bine...
Și să ne mai explice domnul Mândruță și de ce simte nevoia, din postura de ateu, să vorbească atât de mult despre Biserică, a cărei istorie și spiritualitate pare să o cunoască la fel de bine precum doamna Atanasiu pe care o apără. Prietenii știu de ce'', a scris pr. Adrian Agachi, pe Facebook, după care a mai postat următoarele:
''Observ că și domnul Mândruță a preluat discursul atacului la persoană promovat de doamna deputat Atanasiu. Sunt catalogat drept „laș” și „purtător de ignoranță”, doar pentru faptul că nu poate comenta pe pagina mea personală. Se pare că, în viziunea domniei sale, acest lucru este suficient pentru a justifica acuze gratuite la adresa mea.
Domnul Mândruță afirmă apoi că Biserica a pactizat cu regimul comunist în ultimii douăzeci de ani ai acestuia. O asemenea afirmație ignoră însă fapte esențiale. Niciun cuvânt despre demolarea celor 22 de biserici și mănăstiri ortodoxe între 1977 și 1989, adică tocmai în perioada pretinsului „pact”.
Niciun cuvânt despre chinurile îndurate de părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, condamnat la ani grei de temniță între 1979 și 1984. O realitate istorică atât de complexă nu poate fi redusă la o formulă simplificatoare.
Îi doresc mult succes în continuare. Cu cei care aleg atacul la persoană în locul argumentelor dialogul devine imposibil de purtat. Totuși, mă voi ruga și pentru domnia sa.
Și, așa cum am spus și cu alte ocazii și nu voi înceta să o spun, încerc să iert tot ceea ce mă privește pe mine. Însă ceea ce lovește în Biserică depășește puterea mea de a ierta.
Judecata pentru aceasta o las în seama lui Dumnezeu'', a mai scris pr. Adrian Agachi.
