Pr. Ioan Istrati relatează, într-o postare, despre un băiat cu autism și comportament foarte agitat și apoi marea schimbare care se petrece după ce maam a făcut mereu canonul cu Paraclisul Maicii Domnului și acatistul Sfântului Ioan Rusul.
''Acum vreo doi ani a venit la noi la Biserică o mămică cu un copil mare și voinic, ca la 10 ani, Victor. Avea autism. Copilul era foarte nervos, țipa, lovea în toate părțile cu mâinile. Avea o forță greu de strunit. Mama îl ținea, dar în zadar.
Mi-a aruncat epitrahilul cât colo de pe capul lui. Crucea mare mi-a smuls-o din mână. M-am speriat. Am zis rugăciunile în șoaptă. Copilul mai avea câte un puseu de nervozitate. Mă privea cu ură și cu frică deopotrivă. Mama copilului plângea. Mi-a povestit cât este de greu. Copilul era mai puternic decât ea. Și nu vorbea decât câteva cuvinte.
Am încurajat-o. I-am zis că Dumnezeu are un plan cu acest copil. Că trebuie să rupem acest lanț greu de păcate din trecut. Copilul e nevinovat.
Din două-n două săptămâni, mămica venea cu copilul. S-a obișnuit cu rugăciunea. Începuse să vorbească mai bine. Dar sacadat. Speriat. Eu îi dădeam o sticluță cu mir să se joace cu ea.
Mama a făcut mereu canonul cu Paraclisul Maicii Domnului și acatistul Sfântului Ioan Rusul. Încet încet, copilul s-a îmblânzit. Venea cu bucurie la rugăciune. Vorbea mai clar. Era înnebunit să aprindă lumânări. Eu îi dădeam câte o ciocolățică.
Săptămâna trecută vine mămica cu el. Plângea atât de tare. Ce-ați pățit? am întrebat-o. Nu putea vorbi. După câteva minute s-a mai liniștit.
Părinte, știți copilul acesta are autism. I-am făcut mereu analize. Mi-au zis 10 ani că nu va fi independent niciodată. Ieri am fost la doctor. S-a uitat pe teste și pe analize. A zis: n-are niciun autism, e doar o toxicitate în sistem și metale grele. Cu tratament se vindecă. Oare Dumnezeu ne iubește atât de mult? 10 ani am suferit cu el.
Copilul e bun și tandru. O sărută pe mama. E de două ori cât ea. I-a zis: Eu sunt foarte bine. Mă îmbrățișează. Se așează în genunchi. Face Cruce. Sărută Crucea și fesul Sfântului Ioan.
E ceva fantastic. Îmi venea să urlu de bucurie. Am lăcrimat și eu. Copilul mi-a zis: iartă-mă că am urlat la tine atâția ani. Am dat din cap. Ce minune, ce bucurie, ce dor, ce finețe, ce gingășie cu acest Sfânt preaiubit și ocrotitor de copilași'' - postare preluată de pe pagina de Facebook a pr. Ioan Istrati.
