Un tânăr care suferea de dureri grave de genunchi și folosea două cârje a fost vindecat miraculos după ce a sărutat fesul Sfântului Ioan Rusul. Părintele Ioan Istrati a relatat cum s-a întâmplat totul.
''Azi la noi la Biserică a fost exact ca la Intrarea în Ierusalim a Dulcelui nostru Mântuitor. Entuziasm, zarvă, vorbe, oameni care dau rar pe la Biserică, gălăgie, viermuială. E minunat că măcar oamenii vin și cântă Osanna Celui pe care-L vor ucide prin păcat.
Dar Iisus e Liniștea cea infinită, Izvorul de liniște al lumii. În el, odihnește universul ca un prunc la sânul maicii sale. E atâta pace în El, dar și suferință infinită pentru cei pentru care El va muri în zadar. E acea sfâșiere de inimă a Iubirii nesfârșite când iubește în zadar și pentru totdeauna.
Au venit mulțime de oameni să se împărtășească cu Trupul lui preacurat, dar mult mai mulți așteptau afară să ia salcia mai repede și să fugă la burdihăneala cu pește. Eram trist. Că intrăm în durerea Lui ca într-un ocean, și nimeni și nimic nu mai poate opri istoria să Îl omoare pe Cel mai sfânt și mai scump dintre noi. E ca și cum te-ai îndrepta cu viteză amețitoare spre un zid de beton.
Dar a fost și mare bucurie. O familie de sculptori din Maramureș îmbrăcați minunat au venit și ne-au adus trei racle sculptate în stejar pentru odoarele și sfintele noastre moaște. Femeile aveau ii și zadii (catrințe) și năframe. Erau scoborâți de pe Columna lui Traian.
După slujbă a venit un tânăr frumos și s-a așezat în genunchi. Nu zicea nimic, doar stătea cu capul în pământ. L-am ridicat. Era plin de lacrimi. Ce-ai pățit?
Părinte, am fost aici în vară, eram cu două cârje, cu dureri îngrozitoare de genunchi. Mi-ați citit rugăciuni. Am sărutat fesul Sfântului Ioan Rusul. Ați glumit că să particip la un maraton sau cros de alergare. Da, am zis, parcă îmi amintesc ceva.
Ei bine, părinte, după ce am sărutat fesul Sfântului, trebuia să plecăm acasă, dar am mers un pic să vedem marea. Acolo pe țărm, am simțit un tremur foarte puternic. Și am simțit cum puterea se cobora în picioare, ca un foc. Am aruncat cârjele acolo pe nisip. Am lăcrimat.
Stai Părinte că nu-i tot. Un polițist local era acolo și m-a văzut și voia să mă amendeze. A scos și chitanțierul. I-am zis: eram olog, și acuma merg. Ia cârjele de aici, a zis sever polițaiul.
Am lăsat cârjele la hotel, să facă ce știu cu ele. De atunci stau în genunchi fără probleme. Vad, zic eu. Sfântul Ioan te-a vindecat. Să ajuți și tu oamenii bolnavi, cum poți. Da, părinte.
Muream de râs, închipuindu-mi faza cu polițaiul amendând pe un om fulgerat de minunea cea mare a lui Dumnezeu.
Această minune este Sfântul Ioan Rusul. Suntem prea mici pentru un sfânt atât de mare și bun.'' - text scris de pr. Ioan Istrati, pe contul său de Facebook.
