Fii la curent cu ABC Ortodox! Like - Share pe Facebook ABC Ortodox!
Șoc și groază cu incinerarea lui Mugurel Vrabete (Holograf). Nu, nu este un titlu exagerat. Mai jos aflați și de ce!
Moartea fulgerătoare a lui Mugurel Vrabete, basistul trupei Holograf, a stârnit un val de tristețe, mai ales că a fost anunțat faptul că Mugurel Vrabete nu va fi înmormântat, ci incinerat.
Joi, 12 martie, Mugurel Vrabete, basistul trupei Holograf, a murit la vârsta de 70 de ani, după o luptă grea cu o boală incurabilă. Artistul se numără printre cei care au făcut parte din trupă încă de la înființarea ei, din 1987.
Sâmbătă, 14 martie, între orele 09:00 și 11:00, artistul ar urma să fie incinerat la Crematoriul Vitan Bârzești (strada Iuliu Hațieganu) din București.
Ce înseamnă, de fapt, incinerarea
În cadrul discuțiilor iscate în spațiul public privind incinerarea lui Mugurel Vrabete, ABC Ortodox lămurește această problemă, dacă este sau nu incinerarea o practică în acord cu credința creștin-ortodoxă.
ABC Ortodox subscrie la următorul text, apărut pe Facebook. Mai jos, găsiți și ce spun Sfinții Părinți ai Bisericii despre incinerare.
''Înmormântați-l creștinește! Nu-l ardeți ca pe păgâni! Lepădare de Hristos într-o societate aflata în apostazie cronică - ăsta e rezultatul: din ce in ce mai multe incinerări.
Cineva a luat decizia ca Mugurel Vrabete să fie incinerat. E o modă printre artisti, posibil fi fost dorința lui, nu știu. Nu stiu nici dacă a fost botezat, dar fiind din Craiova presupun ca da.
Asa că îmi fac datoria de a atrage atentia (dacă o vedea cineva în măsură să oprească nenorocirea incinerării) că dorința celui adormit NU CONTEAZĂ în acest caz. Un ortodox botezat trebuie să aibă parte de înmormântare creștinească nu să fie ars ca păgânii. Iar cei care îl ard își fac un păcat imens.
Opriți incinerarea lui Mugurel Vrabete și înmormântați-l ca pe creștini, cu slujbă de înmormântare, cu pecetluirea mormântului până la a doua Venire de catre preot, cu soroace, cu pomeni, cu coliva, cu tot ce se face după rânduială.
Ca să putem si noi spune măcar "Dumnezeu să îl ierte!" Dacă va fi ars, nici măcar rugaciunea asta pe cât de scurta, pe atat de puternică nu o putem spune pentru sufletul lui. Care se va pierde.
Nu suntem noi mai buni sau mai evoluați decat strămoșii noștri creștini ca să încălcăm rânduiala de care ei s-au ținut'' - text scris de Cristina Leordeanu, pe Facebook.
Citește și ce spun alți Sfinți Părinți despre incinerare: Sfântul Nicolae Velimirovici - Incinerarea - un obicei păgân
Oamenii incinerează caii şi câinii şi pisicile şi maimuţele moarte? Nu am auzit de aşa ceva. Am auzit şi am văzut că le îngroapă. Şi atunci, de ce să se facă silnicie asupra trupurilor moarte ale oamenilor, care sunt stăpânii tuturor animalelor de pe pământ?
Mă întrebaţi de ce Biserica creştină nu permite incinerarea morţilor. În primul rând, fiindcă ea consideră acest lucru drept o silnicie. Sârbii se îngrozesc şi astăzi înaintea nelegiuirii lui Sinan Paşa, care a ars la Vracear trupul mort al Sfântului Sava.
Dar ce, oamenii incinerează caii şi câinii şi pisicile şi maimuţele moarte? Nu am auzit de aşa ceva. Am auzit şi am văzut că le îngroapă.
Şi atunci, de ce să se facă silnicie asupra trupurilor moarte ale oamenilor, care sunt stăpânii tuturor animalelor de pe pământ? Oare un crematoriu pentru animalele moarte nu ar fi, mai ales în oraşele mari, mult mai justificat decât crematoriul pentru oameni?
Pe urmă, şi fiindcă acesta este un obicei păgân şi barbar, izgonit din Europa de cultura creştină cu aproape două mii de ani în urmă. Cine doreşte să-l înnoiască nu doreşte vreun lucru cult sau modern, sau nou, ci o vechitură de multă vreme răsuflată. În Anglia, care cu greu poate fi numită necultivată, această formă de neopăgânism este foarte nepopulară.
Să vă povestesc o întâmplare: în vremea Războiului şi-a ieşit din minţi un iugoslav cunoscut; întrebat înainte să moară, el a declarat că singura sa dorinţă este să fie incinerat. În ziua stabilită, mica noastră colonie iugoslavă s-a aflat reunită la crematoriul de pe Golders Green.
Când trupul mort a fost împins în cuptorul aprins, ne-am cutremurat de groază. După aceea, am fost chemaţi de cealaltă parte a cuptorului să aşteptăm „un sfert de ceas” şi să-l vedem pe compatriotul nostru sub formă de cenuşă. Am aşteptat mai mult de un ceas. Ne-am mirat de ce se chinuie focul atât cu trupul răposatului nostru. Şi l-am luat la întrebări pe fochist.
Acesta se dezvinovăţea prin aceea că acel cuptor era răcit de tot. „Nu este aprins în fiecare zi”, spunea el, „fiindcă rar se lasă cineva ars de bunăvoie”. Auzind aceasta, ne-am împrăştiat, nemaiputând aştepta să se sfârşească de tot cu compatriotul nostru.
Şi trebuie să ştiţi că la Londra mor zilnic mai mult de o mie de fiinţe omeneşti. În America am văzut mormintele marilor preşedinţi - Wilson, Roosevelt, Lincoln - şi ale multor altor personalităţi. Nici unul dintre ei nu a fost ars. Cu atât mai mult m-ar mira ca între urmaşii Sfântului Sava să fie vreunii de un cuget cu Sinan Paşa!
Mi-a povestit un avocat persan modul cum procedează ei cu morţii, „cel mai raţional din lume”, şi anume: ei, închinătorii la foc, măcar că se închină focului ca unui dumnezeu, nu îşi ard morţii, ci îi pun pe pământ ca pe o masă păsărilor. Cimitirul este îngrădit la ei cu ziduri înalte, pe care aşteaptă picotind stoluri de vulturi. Groparii duc morţii goi în cimitir, acoperiţi doar cu o bucată de pânză, lasă trupul pe pământ şi pleacă repede.
Atunci, vulturii se apucă de treabă cu agerime: şi în câteva ceasuri, din trupul mort omenesc rămân numai oasele goale, pe care nu le ia, nici nu le îngroapă nimeni. Logica persană e, după avocatul cu pricina, următoarea: „Cât suntem vii, ne hrănim cu animale: aşadar, este drept ca odată morţi să fim hrană animalelor”.
Ne-am mirat, dar nu am putut spune că logica aceasta este mai slabă decât logica celor care vor să nimicească prin foc trupurile omeneşti. Dar pentru ce să facem iar probleme din probleme deja rezolvate? Dacă ne vom face griji de prisos, într-o bună zi vom putea începe să ne chinuim şi cu problema:
„Să omorâm sau nu bărbaţii şi femeile care au ajuns la adânci bătrâneţi, aşa cum fac unele neamuri primitive? Să facem o societate şi să propagăm această «idee»?” Şi, în fine, care este raţiunea pentru care să luptăm împotriva înmormântării tocmai în această ţară în care mormintele slujesc drept mândrie a poporului, drept izvor de insuflare şi, dacă vreţi, drept proprietăţi de stat?
Pace dumneavoastră şi sănătate de la Dumnezeu! (Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi)
