Sfânta Teodora, împărăteasa, a adus dreapta credință și a fost soția împăratului Teofil, luptătorul contra sfintelor icoane, dar nu urma bărbatului său în eres, pentru că, ținând în taină sfintele icoane, se închina lor cu dreaptă credință.
Sfânta Teodora este prăznuită de Biserica Ortodoxă la data de 11 februarie. Sfânta Teodora este cunoscută ca împărăteasa ce a pus capăt iconoclasmului și a apărat cinstirea sfintelor icoane în Imperiul Bizantin.
Sfânta Teodora a fost soția împăratului Teofil, un susținător al luptei contra icoanelor, Sfânta Teodora a rămas statornică în credința ortodoxă, chiar și în vremuri de prigoană.
După moartea soțului său, în 842, Teodora a devenit regentă pentru fiul ei minor, Mihail al III-lea. Folosindu-și autoritatea, Sfânta Teodora a convocat un sinod la Constantinopol, în 843, ce a restabilit oficial cultul icoanelor, eveniment celebrat până astăzi în Biserică prin Duminica Ortodoxiei, prima duminică din Postul Mare.
Viața Sfintei Împărătese Teodora este un exemplu de înțelepciune, curaj și credință trăită în tăcere și răbdare.
Chiar dacă a condus un imperiu, ea a rămas o femeie smerită, dedicată educării copiilor săi în spirit creștin și apărării adevărului de credință. Spre sfârșitul vieții, Sfânta Teodora s-a retras la mănăstire, unde a dus o viață de rugăciune.
Prin faptele și credința ei, Sfânta Împărăteasă Teodora este cinstită ca ocrotitoare a dreptei credințe. Sfânta Împărăteasă Teodora este un simbol al biruinței adevărului asupra rătăcirii și al puterii credinței în fața nedreptății.
