Săvârşirea în grabă a pravilei de rugăciune vă tulbură conştiinţa. Şi pe drept! De ce îl ascultaţi pe vrăjmaşul? Vrăjmaşul este cel care vă zoreşte: ,,Mai repede, mai repede!"
De aceea nici nu aveţi vreun rod din partea rugăciunii. Dar puneţi-vă ca lege să nu vă mai grăbiţi! Să rostiţi rugăciunile astfel ca nici un cuvânt să nu fie rostit fără cunoaşterea și înțelegerea sensului şi, după posibilitate, şi a simţământului corespunzător.
Luați asupra dumneavoastră această osteneală cu fermitatea unui comandant suprem ca nicidecum să nu ia naştere vreo împotrivire faţă de acest lucru. Vrăjmaşul vă insuflă:
Trebuie sa faci şi asta, și aialaltă, trebuie şi cealaltă, dar dumneavoastră să-i răspundeţi:
,, Ştiu şi fără tine, tot ce am de făcut, așa că piei de aici!" Aşa merge rugăciunea, doar cu rabdare, fără grabă, având înțelegerea și cu mintea a ceea ce rostim cu gura, și cu simțământul că ești cu adevărat în fața lui Dumnezeu, unde nu se cuvine să te grăbești deloc!
Dar la dumneavoastră există numai rostirea rugăciunii, iar rugăciunea nu! Şi numai rugăciunea cea adevarată hrăneşte sufletul înfometat de Dumnezeu!
De aceea vă şi simţiţi mereu neîmplinită și nemulţumită. Uitaţi-vă la ceas să vedeţi cât timp va trece în plus, dacă nu vă grăbiţi, şi veţi vedea că vor trece doar câteva minute.
Însă folosul va fi de nemăsurat! Şi ce pagubă mare puteţi avea mereu din pricina grăbirii! - Sfântul Teofan Zăvorâtul - Rugăciunea.
