Vă invităm să citiți mai jos un comentariu excepțional scris de părintele Cătălin Varga: Între fenomenul Untold și Paraclisul Maicii Domnului (parafrazare după Dostoievski)
''Așa am zis și basta! Între fenomenul Untold și Paraclisul Maicii Domnului (parafrazare după Dostoievski) La începutul lunii august, de câțiva ani buni, funcționează două românii: cea întunecată (cu festivaluri de muzică demonică) și cea luminată (cu slujba Paraclisului Maicii Domnului).
Nu vrem să judecăm pe nimeni, ci doar expunem o realitate antitetică. Cred că ar trebui să ajungem la un nivel de conștiință superioară pentru a discerne, în omul din popor, între frumusețea lui originară și aluviunile depuse de barbarismul cultural neomarxist.
Împrejurările nefaste au făcut ca poporul nostru să fie în asemenea măsură expus dezmățului și turpitudinii, încât este lucru de mirare că a reușit încă să supraviețuiască, păstrându-și un chip omenesc digerabil.
Cine iubește poporul român, și crede în misiunea lui, va înțelege și va ierta (dacă nu, măcar va escamota) toate straturile de mizerie, depuse în anii tranziției, în care s-a afundat neamul românesc.
Iar cine își va dăltui o privire profetică, aruncată peste timpul liniar și supus constrângerilor contingente, va descoperi diamante în acest noroi existențial. Repet: nu judecați tinerii români după infamiile pe care le comit atât de des (festivalul Beach please), ci după acele realizări mari și sacre, după care tânjesc în ascuns din străfundurile ticăloșiei lor.
Apoi, nu toți românii sunt niște ticăloși, mai sunt și sfinți, și încă ce mai sfinți! Să privim la tinerii curați la suflet care au primit pocăința în viața lor și s-au născut din nou, nu pentru lumea aceasta mizerabilă, ci pentru Împărăția dragostei eterne. Să știți că încă sunt destui și ne putem mândri cu aceștia.
Port în sinea mea o convingere oarbă, irațională, ambițioasă în logica ei internă: în sânul poporului nostru nu există vreun individ reprobabil care să nu știe că este un nemernic, și care să nu caute elementar să se îndrepte. În sânul altor popoare, în schimb, se întâmplă ca subiecții să se laude cu nemerniciile lor, și nu mă gândesc aici la teroriștii islamici, afirmând (cu emfază) că în aceasta constă l’Ordre și lumina civilizației postmoderne.
Nenorocitul chiar sfârșește prin a crede că aceasta e unica filozofie de viață, fără să își mai procure semințele pocăinței.
Nu, să nu judecați poporul român după ceea ce se vede, și după ceea ce, astăzi, el, este, ci după ceea ce tânjește să devină. Idealurile sale sunt ferme și sfinte, ele l-au mântuit în veacurile de chinuri, dominate de revolte sociale.
Dragostea de Hristos și de Maica Sa, dintru început s-au contopit cu realitatea sa lăuntrică și l-au recompensat cu simplitate, onestitate și bunătate cosmică. Toate acestea, sub forma armoniei celei mai seducătoare.
Elitele nu cred în destinul poporului român, în șansa învierii lui. Dar cine sunt mai curați: intelectualii sau poporul? Masele trebuie să-i urmeze pe cei cocoțați în turnulețul de fildeș sau noi trebuie să urmăm poporul?
Eu, plin de curaj și responsabilitate, am să răspund sincer: noi suntem cei care trebuie să ne înclinăm în fața poporului profund, măcar pentru mamele care au crescut sfinți, când totul împrejur mustea a demență și apostazie;
măcar pentru acele “băbuțe”, murdare pe picioare, care se închină la icoana Fecioarei pentru izbăvirea neamului, după cum spunea bătrânul Țuțea. Într-un cuvânt, trebuie să ne plecăm genunchii, ca niște copii rătăciți, care se reîntorc Acasă, la poporul etern, după o pribegie de mai bine de trei decenii.
Nu putem să ne abrogăm, cu totul, în fața poporului și chiar în fața oricărui adevăr al său. Ceea ce este al nostru trebuie să rămână pe veci românesc și nu vom ceda niciodată ethosul din străbuni, chiar dacă ar fi să plătim și ultimul preț de sânge. În caz contrar, mai bine să pierim fiecare în felul său!
Profeții destinului mărunt, îmbuibați la banchetele protocolare, ne prezic destrămarea ireversibilă a poporului. Prea au pătruns într-însul torente de minciuni și mistificări, atâtea neliniști și apucături deșănțate, încât următoarele generații vor compune corala analfabeților funcționali, sau a alfabetizaților nefuncționali?
Cum este corect, până la urmă? Nici nu mai contează! Aceștia cred că abia peste câteva sute de ani vor mai încolți semințele decenței și-a inteligenței constructive în țărișoara noastră, până atunci generațiile actuale sunt sortite eșecului, pe tinerii noștri așteptându-i un orizont îngrozitor...
Aceasta vă este judecata de valoare, domnilor sociologi? Nu contest că poporului nostru îi este sortită o nouă orbecăire morală, ca o etapă de parcurs, dar care civilizație s-a construit în absența dezmățului?
Totuși, cred cu fermitate că rătăcirea existențială se va sfârși mai devreme decât prognoza “specialiștilor”, iar noul August, al poporului înviat din ignoranță și comoditate, va avea într-adevăr gust, gust și miros de veșnicie, sub acoperământul Maicii Domnului.
Până atunci, noi rămânem pe baricade, încrezători și responsabili pe pozițiile noastre de luptă duhovnicească, pregătind cu fiecare August minunea când va ninge de jos în Sus... Dixit!'' - pr. cătălin varga.