Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț... Niciodată nu a lăsat un credincios să plece flămând pe drum, fără să servească masa la mănăstire, chiar și atunci când resursele de hrană erau aproape epuizate.
Într-o bună zi, maicile mănăstirii i-au spus că nu au cu ce să-i servească pe credincioșii prezenți. Sfântul Dometie le-a întrebat dacă nu mai există nimic de mâncare în toată mănăstirea, iar maicile i-au spus că au mai rămas doar câțiva cartofi.
Atunci el le-a rugat să fiarbă toți cartofii și să mănânce și obștea și credincioșii din aceștia. Inițial, maicile nu au fost de acord pentru că ar fi însemnat să rămână întreaga mănăstire fără niciun fel de hrană, dar, în cele din urmă, au ales să facă ascultare.
A doua zi, o căruță plină de hrană a poposit la porțile mănăstirii... Sfântul Dometie le-a spus atunci cu blândețe: „Vedeți darul lui Dumnezeu? Niciodată să nu vă zgârciți și niciodată să nu vă puneți încrederea în voi, și nici în ce aveți, ci să vă puneți toată nădejdea și încrederea în Dumnezeu”.
Avea atâta bunătate și dragoste, atâta putere de slujire și jertfă, atâta credință și nădejde... Sufletul său ardea de iubirea pentru Dumnezeu și semeni, iar rugăciunea lui se înălța ca un stâlp de foc către ceruri, fiind ascultată imediat.
Cum să nu se milostivească Dumnezeu de mănăstire și de credincioși, când stareț era un om atât de compătimitor și iubitor de săraci și străini?
Iar acum, Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț ne veghează din ceruri și se roagă pentru fiecare dintre noi să nu mai fim nemilostivi și mândri, ci să suferim cu cei ce suferă, să ne rugăm pentru cei care au nevoie de rugăciune și să oferim micul nostru sprijin material și duhovnicesc tuturor celor aflați în nevoi... - text scris de purătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, pr. Adrian Agachi.
