„În jur este prăznuire, iar la Domnul – lacrimi! Ce-ar fi putut să-L mângâie? Poate numai glasurile de laudă ale copiilor. Domnul a văzut că acest popor, care strigă acum «Osana!» va striga peste patru zile: «răstignește-L, răstignește-L!».

Însă acești copii și toți cei ce s-au lipit de El cu simplitatea copilărească Îi vor rămâne credincioși fără șovăire” (Sf. Teofan Zăvorâtul).

După intrarea Mântuitorului în Ierusalim, în câteva zile, din întreaga mulțime care L-a întâmpinat, numai copiii i-au mai rămas credincioși.

Chiar și cei apropiați ai Lui s-au dovedit nestatornici. Iuda L-a vândut. Petru s-a lepădat de El.

Ceilalți apostoli, cu excepția Sfântului Ioan, au fugit înspăimântați după prinderea Mântuitorului și nu au fost prezenți nici măcar la Răstignire...

Doar Sfântul Apostol Ioan, copiii și femeile credincioase, în frunte cu Preasfânta Născătoare, I-au rămas alături. Iar din acești copii, care L-au mărturisit așa cum adulții nu au făcut-o niciun moment, se vor alege mai târziu ierarhi, preoți și diaconi, cei dintâi martiri, profeți și învățători ai comunităților creștine nou apărute.

Ce se întipărește bun în inima unui copil îi rămâne, iată, ca o moștenire sfântă de care se poate împărtăși întreaga sa viață.

De aceea ne spune Mântuitorul Iisus Hristos: „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei 18, 3).

Și cum este un copil? Loial. Curat cu inima. Încrezător în Dumnezeu - text scris de părintele Adrian Agachi.

Citește și - Paști 2025 - Învierea Domnului. Îndemnul Patriarhului Daniel