Naşterea Domnului (întruparea Fiului lui Dumnezeu) se sărbătoreşte de Biserică la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau la 7 ianuarie (după calendarul iulian).
"Naşterea lui Iisus Hristos astfel a fost: fiind logodită Preacurata Maica Lui, Fecioara Maria, cu Iosif, bărbat drept şi bătrân cu anii - căci era de 80 de ani
Și, sub chipul însoţirii, după mărturia Sfântului Grigore de Nissa şi a Sfântului Epifanie al Ciprului, a fost dată lui pentru paza fecioriei şi pentru purtarea de grijă pentru dânsa, mai înainte până a nu se aduna ei.
Iosif era numai cu părerea bărbat Mariei, iar de fapt era păzitor al fecioriei ei celei sfinţite lui Dumnezeu, martor cu ochii şi văzător al vieţii ei celei fără prihană.
Căci aşa a vrut Dumnezeu, să tăinuiască înaintea diavolului taina întrupării Sale din Preacurata Fecioară, acoperind prin logodire fecioria Preasfintei Maicii Sale, ca să nu cunoască vrăjmaşul că aceasta este fecioara aceea, despre care a zis Isaia mai înainte: Iată fecioara va lua în pântece". (Vieţile Sfinţilor)
Vă invităm să citiți acum și un text excepțional al părintelui Ioan Istrati:
''Vine la noi și ne iubește infinit. Și ne-a zidit în pântecele mamelor noastre. Și a pus duioșia Lui în noi, și minte, și inimă, și toate. Și ne știe cât suntem de slabi, și tot ne iubește.
Și vine ca un Bebeluș Dumnezeu ca să-L îmbrățișăm. Și se naște în frigul cumplit al peșterii pentru ca să ne încălzească inimile de rai. Și vine sărac lipit pământului ca să ne dea miliarde de daruri. Și flămânzește ca să ne săturăm de mila Lui.
Și șade prunc micuț la sânul mic al Fecioarei ca să ne alăpteze cu veșnicie și cu har. Și gângurește tainic Logosul universului. Și caută sânul înmiresmat de feciorie ca să căutăm cetatea pe care am pierdut-o.
Și fuge noaptea în Egipt ca să fugim de iadul groaznic din noi. Și crește o minunăție de copil ca să ne întoarcem la nevinovăția de prunc. Și ne învață să nu mai murim niciodată prin Evanghelie.
Și moare pentru noi pe Cruce. Și l-am lăsat să moară și s-a rupt inima în noi de cât de slabi și de proști am fost. Că trebuia să urlăm, să zdrobim pe ucigași, să răsturnăm carele murdare ale Caiafei, să sfărâmăm pământul pentru El.
Și să murim agățați de Crucea Lui. Să ne răstignească pe spatele Crucii Lui ca să-L îmbrățișăm ultima oară pentru totdeauna.
Și știe acum că va muri. In ochii Lui triști vedem că știe. Și știe că va învia. Și totuși vine la noi ca un Prunc. Atâta ne iubește că ar muri în fiecare an, doar să ne smulgă din moartea asta de viață. Hristos Se naște, slăviți-L!!!'' - text scris de părintele Ioan Istrati, pe contul său de Facebook.
Cititi si - Pr. Ioan Istrati evocă o minunată tradiție românească de Crăciun
Părintele Ioan Istrati a evocat o frumoasă tradiție din Ajunul Crăciunului:
''Ajunul la Valea Seacă de Neamț. Preotul se trezește la 4 dimineața. Tata a fost preot acolo 35 de ani. Eu mergeam mereu cu el la Ajunuri. Așa mi-am cumpărat biblioteca de mii de volume.
Oamenii aprind lumini, așteaptă pe Hristos cu lumânare aprinsă, cu prosop de cânepă sau cu fuioare de lână ori ghemuri (pentru a aminti de scutecele Pruncului Dumnezeu).
Toată lumea are o castronică pe masă în care tronează nucile. Un dascăl cară în spate un sac, care va fi umplut cu nuci.
De la 4 dimineața, câteva zeci de copilași, unii nu mai mari de 3 ani, cu traista-n băț, umblă după părintele.
Când e zăpada mare, preotul se suie într-o sanie cu cal, urmat de glasurile de clopoțel ale copiilor. Ei strigă: Onihoho la Crăciun și Kiralesa (Kirie Eleison- Doamne miluieste) la Bobotează.
Aveam un moșneag șchiop, badea Ghiță, care pregătea în sanie o găleată de tablă, plină cu jăratec, pentru ca părintele să se încălzească la picioare.
Gazda sărută sfânta icoană, apoi aduce mere, portocale, dulciuri, colăcei și nuci la copii. Copiii strigă: jios, jios, une-i locu mai frumos. Iar gazda aruncă bunătățile în zăpadă. Copiii se aruncă voioși după fructe și dulciuri, într-o învălmășeală minunată.
Unele femei pregătesc o prăjitură cu foi și cu semințe de cânepă numită julfă sau pelincuțele Maicii Domnului. Părintele șade câteva clipe pe scaun, gustă din bunătăți. Babele sfinte spun: stai părinte o clipă, să stea cloștile. Așa am pomenit eu''.