155 de ani de la nașterea „Geniului științei creștine” – Nicolae Paulescu. Om de ştiinţă, savant român, flacăra nestinsă de credinţă în duh românesc.
Istoricul Nicolae Iorga astfel îl caracterizează pe prof. Paulescu: „A trăit ca un mucenic şi a murit ca un sfânt. Înfăţişează în chipul cel mai expresiv pe învăţatul român, aşa cum îl fac cele mai bune tradiţii ale ţării noastre”. Icoană a adevăratului „Om” pentru care ştiinţa este scara către Dumnezeu şi oglindirea duhului românesc în lucrurile Adevărului.
Nichifor Crainic, titularul catedrei de Mistică de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București a descris astfel sfârșitul savantului:
“A trăit ca un ascet ortodox și a murit în paradisiaca seninătate sufletească, primind Sfintele Taine din mâna părintelui Ghiță de la biserica lui parohială din București, cu hramul Sfântul Mina. Viața lui a fost viața aproape ireproșabilă a sfinților.
Ce pildă covârșitoare de naționalism creștin ne-a lăsat omul acesta, care își îngenunchia geniul și imensa-i știință în fața Sfântului Potir, care a dorit ca rămășițele lui pământești să fie înfășurate în flăcările tricolorului românesc!”.
Prof. Dr. Nicolae Paulescu este cel care a descoperit tratamentul ştiinţific al diabetului care este insulina, folosit şi azi ca medicament. Acesta i-a adus satisfacţii dar şi amărăciuni sufletului său. Noul preparat, descoperirea românească a insulinei, şi-au însuşit-o trei medici biochimişti canadieni care au primit în anul 1923 premiul Nobel pentru Chimie - furând savantului român marea descoperire.
Oamenii de specialitate au recunoscut, după 50 de ani prioritatea şi paternitatea acestei epocale descoperiri şi extraordinara ei valoare ştiinţifico-medicală.
Memorabile au rămas și cuvintele lui Paulescu adresate studențimii sub forma unui manifest: “Naționalismul, adică iubirea de Neam, îl aveți imprimat în suflet, căci e un instinct cu care v-ați născut și n-aveți nevoie să-l învățați, ci numai să-l disciplinați”.
A trecut la Domnul pe 19 iulie 1931. A fost îngropat în cimitirul Bellu din Bucureşti, în murmur de rugăciune cu „tricolorul românesc şi Sfânta Cruce la cap”, conform dorinţei sale.