Fiți la curent cu ABC Ortodox, binele de știut și de mediatizat! Răspunsurile Sf. Părinți ai Bisericii la dilemele societății contemporane le aflați pe ABC Ortodox!
Părintele Dan Damaschin a criticat mediatizarea Halloween-ului, o așa-zisă sărbătoare care a devenit populară în ultimii ani și în România, din păcate, fiind originară în Occident.
Părintele Dan Damaschin și-a exprimat regretul că sărbătorile creștine autohtone nu beneficiază de aceeași acoperire mass-media.
„Dragilor, de câteva zile, telefonul meu îmi reamintește aproape zilnic că se apropie Halloween-ul. Într-o lume în care, din fericire, populația este majoritar creștin ortodoxă, nu-mi aduce aminte niciun program de telefon că vine Sfânta Parascheva, unde au fost sute de mii de oameni, sau Sfântul Dimitrie, cu alte sute de mii de pelerini în București”, spune Dan Damaschin.
Proteul îi îndemană pe credincioși să cinstească sărbătorile ortodoxe. El atrage atenția asupra faptului că cei mici sunt expuși unor ritualuri care promovează frica și moartea.
„În schimb, primesc constant notificări despre o sărbătoare asociată cu „iadul care va învinge”! Ce sărbătorim, de fapt, de Halloween? O zi a morților? O zi în care copiii noștri sperie și alungă duhurile întunecate, folosind sânge, cuțite și chiar jucării?”, notează părintele Dan Damaschin.
„Dragi părinți creștini, o sărbătoare în care diavolul este celebrat nu este o sărbătoare, ci o blasfemie. Învățați-vă copiii să sărbătorească duminicile, marile sărbători ale credinței noastre și nu o zi a morților!”, mai scrie părintele în mesajul său, pe pagina sa de Facebook.
''Halloween-ul: ce ar trebui să știe creștinii? Dragilor, la cererea publicului, simt nevoia să ofer o clarificare pentru cei care, deși se prezintă „open maindiși” și cunoscători ai tuturor subiectelor, nu au deschis, poate, o carte de Istoria Religiilor sau de credință românească și universală.
Mulți se bazează pe informații sumare din surse precum Wikipedia, unde oricine poate adăuga informații pe această platformă, fără a putea fi dovedită veridicitatea acestora.
Bostanii și măștile „demonice” nu au nicio legătură cu cinstirea adormiților sau a sfinților. Nu-i cinstești pe cei adormiți prin urlete, coase și tot felul de măști înfiorătoare, ca demonii.
În tradiția noastră, ne învățăm copiii de mici că îl avem pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe sfinți, pe îngeri, și pe îngerul cel rău, dar nimic altceva. Nu strigoi, nu vârcolaci!
Domnul să vă ocrotească, să vă lumineze, să vă ducă cu sfinții și cu îngerii, nu cu cele rele!'', a mai transmis pr. Dan Damaschin.
Video
Citește și - Spunem NU Halloween! Pr. Ioan Istrati arată pericolul uriaș care îi pândește pe copii!
Antrenamentul la iad - Pr. I. Istrati. Preoții trebuie să ia atitudine și să respingă drăcia socială numită Halloween.
În spatele distracției de Halloween, există intenții de distrugere a vieții creștine. Halloween este o sumă de trucuri care imprimă în copii atitudini diabolice care distrug viața morală și religioasă a oamenilor.
Într-adevăr, la o primă vedere, costumarea haioasă în vampiri, vârcolaci, vrăjitoare, demoni etc., nu ar fi decât o farsă demnă de homo ludens prin care omul ia în râs aberațiile ontologice și manifestările oculte.
De fapt, ceea ce se imprimă în mințile curate ale copiilor este obișnuința cu magia, cu o lume ocultă care poate deschide orizonturi demonice, cu puteri supranaturale uriașe, care devin leit motiv al vieților copiilor.
Ridiculizarea demonilor nu este decât învățarea cu prezența lor, ruperea lor de regnul iadului veșnic și transformarea lor într-o gașcă de personaje simpatice, care pot fi oricând chemate la cină.
Dracul ucigător de oameni de la începutul istoriei devine astfel un băiat de gașcă, un tip frecventabil, aproape vrednic de compătimit pentru ghinionul teribil pe care l-a avut.
De aici până la obsesii, posedare, magie neagră, ritualuri satanice, ucidere ritualică, sinucidere, boli psihice, crimă în serie e o cale bine bătătorită.
Adulții pot discerne- și nu chiar toți- dintre ficțiune și realitate, între film și viață, între iluzie și adevăr. Copiii însă trăiesc într-o lume a imaginației, în care reperele vizuale primesc viață în mintea lor și se transformă în modele de urmat.
Nu ne mai mirăm că unii copii vor să devină vrăjitori, magi, vampiri sau chiar diavoli. Unii chiar reușesc. Violența ucigașă este așadar chemată în societate pe ușa din față, sub pretextul distracției.
În loc ca demonii să fie exorcizați adică scoși afară din om și din lumea locuită și trimiși pe pustii locuri, așa cum se întâmplă la Botez și la Molitfele Sfântului Vasile, demonii sunt chemați, puși la masă, încarnați prin vestimentație și gestică macabră, imitați în atitudine, prezenți desigur pe termen lung.
Halloween-ul nu e o sărbătoare păgână, ea conține multe referințe creștine, ci o sărbătoare diabolică. Unii vor spune că vine repede și pleacă mult mai repede, ca un miros de dovleac și de usturoi.
Însă ceea ce rămâne în subconștientul copiilor este accesibilitatea uriașă a diavolului care vine totdeauna când este chemat în viața oamenilor.
Deriva morală, falimentul credinței, transformarea omului în animal și apoi în demon prin civilizație tehnologică, crimele, depresia generalizată, mentalitatea de turmă, toate acestea sunt mlădițe ale duhului necurat, alungat de 2000 de ani din viața lumii prin Sfintele Taine, și invocat acum de dragul sărbătorii, în inimile celor care îi urmează fără să o știe.
Halloween-ul este așadar un antrenament la iad, cu întuneric, magie, demonism, shamanism, clarobscur, vampiri, vârcolaci.
Niciun duh însă nu suflă o vorbă despre durerea infinită și veșnică, despre focul cel nestins, despre scrâșnirea dinților, despre viermele neadormit, despre singurătatea fără de sfârșit.
Tot astfel, Liturghia este un antrenament la rai, ca jertfă fără de prihană, rugăciune intensă, anamneză a iubirii, participare prin har, istorie și veșnicie unite strâns, de netăiat, în Trupul lui Hristos cel răstignit și înviat pentru oameni, pentru totdeauna.
Are cineva impresia că te costumezi în diavol și vei merge la Liturghia veșnică? Așadar, la Liturghie, nu la Halloween. - Preot Ioan Istrati