Citiți mai jos o minune impresionantă povestită de unul dintre cinstitorii Părintelui Justin Pârvu, pe care l-a cunoscut în mod personal. De la moarte la viață, de la necredință la credință. Părintele Justin, împreună cu Sf. Nectarie salvează suflete din moarte.
PĂRINTELE JUSTIN VINDECĂ CIROZA ȘI NECREDINȚA
LA RÂND LA PĂRINTELE JUSTIN
Când am ajuns prima oară la Mănăstirea Paltin, cred că era ora 11, ziua. Eram cu copiii și ne plimbam prin curte, când ne-am întâlnit cu maica A. care, la un moment dat, ne-a întrebat: „Nu vreți să mergeți și la Părintele Justin? V-ați înscris pe listă?”.
Nu știam de listă. Ne-am înscris. Eram la nr. 70 și ceva. Apoi, ne-am cazat și ne-am așezat la rând. Pe la ora 11 noaptea, am intrat. La rând, am întâlnit oameni care povesteau de Părintele, de minuni. Noi nu-l știam decât din poză.
Îmi amintesc că eram în curtea mănăstirii Prodromu împreună cu părintele Damaschin bătrânul, care fusese la mănăstirea Bistrița cu Părintele Justin. Era foarte prietenos cu mine, de parcă ne cunoșteam de nu știu când. Și dintr-o dată, îmi zice: ,,Măi, ai auzit? Și-a rupt Părintele Justin piciorul la Constanța”.
Mie, îmi era rușine să-l întreb: ,,Dar, cine este Părintele acesta, Justin?”. Și am adăugat de formă: ,,Da?”. Zice: ,,Da, măi! S-a dus acolo să sfințească locul”.
Și așa am ajuns la Petru-Vodă cu copiii. Oamenii de la rând spuneau că nici nu trebuie să-i pui întrebări Părintelui. E de ajuns doar să te gândești ce vrei să îl întrebi și el îți răspunde.
CIROZA ȘI NECREDINCIOSUL
Fac un preambul, înainte. Fratelui meu, i se descoperise ciroză, cu cinci ani înainte să ajung la Părintele Justin. El n-a băut niciodată, nici măcar în tinerețe. Problema era că toți îi spuneau că trebuie să facă transplant de ficat. Nu exista altă soluție. La început, i-a fost frică, nu voia.
Așa a lucrat Dumnezeu că am cunoscut un om foarte credincios care era ctitor de mănăstire și care făcuse și el, transplant de ficat. Fratele meu a acceptat până la urmă.
Cumnata mea se ruga foarte mult pentru el. Se ruga mult la Sf. Nectarie, îi făcea acatistul și îl implora să meargă la spovedit, că nu se spovedise niciodată. Nu voia. Cu cât îi spuneam, cu atât se împotrivea mai tare. Și atunci ne-am zis: „Hai să nu-i mai spunem! Să ne rugăm pentru el!”.
El se tot chinuia să-și facă dosarul de transplant și nu reușea. I l-au pierdut de două ori și fără acest dosar nu putea să fie pe lista de transplant. Acum, se blocase de ceva timp. Trebuia să-și facă un RMN și nu găsea masa potrivită, pentru că e înalt, era cu burta plină de lichid și nu încăpea pe nicio masă.
„DAR CE, S-A SPOVEDIT? SĂ MEARGĂ SĂ SE SPOVEDEASCĂ!”
Și în contextul acesta, ajungem noi la Părintele Justin. I-am povestit: ,,Părinte uitați, așa așa…”. Făcusem pe atunci un pocinog. Părintele a zis: ,,Așa e la voi: doi pași înainte, unul înapoi. Mergeți înainte!”, ne-a repetat. Noi avuseserăm o pagubă mare.
Și Părintele a spus: ,,Nu-i nimic, v-ați făcut pomană în cer”. Eu, în mintea mea: „Nu înțeleg! Pomană în cer, când am datorii după aceea?”. I-a binecuvântat pe copii. Eu îi zic: „Sunt copii buni”.
Și Părintele: ,,Da, dar trebuie să-i mai urecheați seara la culcare, așa preventiv”. Era o perioadă în care se culcau seara târziu și noi, tot timpul, ne certam cu ei: ,,Culcați-vă, culcați-vă!”.
I-am lăsat un pomelnic Părintelui și când m-am ridicat să plec, i-am spus: ,,Am un frate care trebuie să facă transplant de ficat. Atât!”. Și atunci a ridicat capul și i-am văzut ochii albaștri.
Și zice: ,,Dar ce, s-a spovedit? Să meargă să se spovedească!”. Eu am adăugat: ,,Știți, Părinte, cumnata mea și băiatul lor cel mare se roagă foarte mult pentru el”.
Și Părintele: ,,Da, dar știți cum e? Ei construiesc un zid și el vine noaptea și-l dărâmă”. Avea privirea aceea de bunicuț!… Când a ridicat privirea, am simțit că a ajuns în călcâie.
Și mi-am zis: ,,Doamne, omul acesta este sfânt!”. A mai întrebat: „L-ați trecut pe pomelnic?”. Și i-a subliniat numele. Asta a fost tot, cu Părintele.
RUGĂCIUNEA PĂRINTELUI JUSTIN
Am plecat, am sunat-o pe cumnata mea și i-am povestit tot. Nici ea nu știa de Părintele Justin Pârvu. Și i-am spus și fratelui meu. Doctorița care îl ținea sub control, i-a zis că mai are de trăit un an de zile.
După o săptămână (era vară), îmi zice: ,,Să-mi iei și mie pantaloni lungi că vreau să merg la Părintele Valentin să mă spovedesc!”. Singur. Cumnatei mele nu-i venea să creadă. Pentru rugăciunile ei, a făcut Dumnezeu minunea.
După ce s-a spovedit, tot cam la o săptămână, cumnata mea s-a întâlnit cu o fostă colegă de serviciu, care se căsătorise cu un medic, din echipa doctorului Irinel Popescu, cel care face transplanturi de ficat.
I-a povestit de piedicile legate de dosar și colega a liniștit-o: „Lasă că vorbesc eu cu el și te sun”. A sunat, a vorbit cu doctorul și a zis: ,,Să vină mâine la spital că îl trimit eu!”. Într-o săptămână, a avut dosarul făcut. Așa a lucrat cu fratele meu, rugăciunea Părintelui Justin.
INTERVENȚIA SFINȚILOR
Au trecut 10 ani de atunci. Când i-au găsit ficatul pentru transplant, noi eram la Petru Vodă într-un pelerinaj prin Moldova ca să ne rugăm pentru el. Ne aflam chiar în Petru Vodă, la chilia Părintelui Justin.
A fost o altă minune pentru că el era și diabetic, dependent de insulină, și masiv. Erau persoane care se chinuiau după transplant câte trei luni de zile, pentru că tot aveau probleme. Făceau infecții deoarece organismul le respingea transplantul.
În plus, operația era complexă și costa undeva, pe la 40-50.000 de euro. Ei nu aveau atâția bani. Nu reușeau să vândă casa. O dădeau la un preț bun, dar nimeni nu o cumpăra.
Și să vedeți, cum a lucrat Dumnezeu și Părintele Justin!… I-au găsit ficat în momentul în care era o minivacanță de 1 mai. Dr. Irinel Popescu, după o perioadă în care avusese multe operații de transplant, a zis echipei: ,,Plecați voi în vacanță și rămân eu, dacă e vreo urgență”. Și așa l-a operat pe fratele meu împreună cu alți doi medici. Iar operația nu a mai costat atâția bani.
PĂRINTELE JUSTIN ȘI SF. NECTARIE
După transplant, pericolul de infectare era foarte mare, din cauza sistemului imunitar slăbit. În trei zile, fratele meu a ieșit de la terapie intensivă și mergea cu băieții lui, cu cinci drenuri după el, pe acolo, pe hol.
M-am dus la el, în a treia zi după operație. Mă rugasem la Sf. Nectarie să fie cu el în timpul intervenției pentru că știu că Sf. Nectarie vine și operează cu medicii.
Între timp, cumnata mea l-a convins și s-a mai spovedit o dată. După spovedanie, pe drum spre casă, a spus că se va face bine și că va merge în Athos, la Prodromu. Și a fost, la nicio lună după operație.
După trei săptămâni a ieșit din spital, în vreme ce alții stăteau acolo, luni de zile. După ce a fost operat și l-au adus în salon, l-am întrebat: „În timpul operației, n-ai visat nimic, n-ai văzut nimic?”. Zice: ,,Ba da. Am văzut un băiat, așa cam de vreo 30 și ceva de ani, brunet cu barbă. Eram pe masa de operație când a venit la mine. S-a uitat și apoi a plecat. De trei ori a venit”.
Doctorii nu au vrut să-i spună de unde este ficatul. Fusese al unui bărbat de 33 de ani. Și a mai zis. ,,Mai era un preot îmbrăcat în alb, cu barbă albă lungă care stătea lângă mine”. Și l-am întrebat: ,,Te-ai speriat? Ți-a fost frică?”. ,,Nu, eram așa de liniștit!”… Deci, Sf. Nectarie a stat cu el. La Părintele Justin, am ajuns cu fratele meu care nu l-a întâlnit niciodată în viață, la înmormântarea Părintelui. Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui! (Mărturie relatată de C. A., București, publicată în Revista Atitudini Nr. 86)