Cuvinte de folos: ''Fiecare dintre noi să fim conștienți că dacă lucrăm ceva este pentru Dumnezeu, și avem plată de la Domnul. Să nu ne intereseze ce face altul. Dacă apare cârteala, deja lucrul nu mai are valoare duhovnicească.
Să ne rugăm să ne dea Domnul răbdare și smerită cugetare ca să avem pacea sufletului. Cel mai mare lucru este să avem pacea sufletului, în orice situație, orice ar zice cineva.
Când cineva se învinovățește pe sine de toate, atunci este aproape de Dumnezeu. Iar când se îndreptățește pe sine, atunci diavolul este cu el.
Nicăieri în ortodoxie nu suntem îndemnați să vânăm greșelile altuia, ci să fim atenți la gândurile și purtarea proprie, să ne smerim și să ne considerăm “cel dintâi dintre păcătoși”.
Să ne ajute Dumnezeu să lucrăm din inimă, și să venim în întâmpinarea nevoilor aproapelui nostru" Ieroschim. Dionisie Ignat de la Colciu.
Părintele Dionisie Ignat de la Colciu spunea că „proorocirile sunt ca să te pregătești”, nu să te tulburi, căci Domnul Hristos va fi cu noi până la sfârșitul veacurilor, așa cum spune Sfânta Scriptură. El ne-a proorocit că vremurile de pe urmă sunt vremurile de acum.
"Nu sunt exagerări! Nu trebuie nicicum să ne înfricoșăm. Vin ani grei, dar nu vă temeți!", spunea părintele. Căci cei care se tem „sunt neîndumnezeiți”, deci să purceadă a se pregăti.
Tot părintele a spus să mărturisim aceste lucruri, fiindcă mulți se vor trezi la realitate și își vor salva sufletele, iar creștinii buni vor fi și mai buni, îmbunătățindu-și viața duhovnicească și mai mult, cunoscând aceste lucruri.
Părintele Dionisie Ignat a trecut la cele veșnice pe 11 mai 2004, după 78 de ani de nevoință în Sfântul Munte Athos și 58 de ani ca duhovnic și mângâietor de suflete.
În data de 12 mai 2004, într-o zi de miercuri, Părintele Dionisie Ignat a fost înmormântat, rămânând însă în inimile multora drept unul dintre cei mai mari duhovnici ai Sfântului Munte Athos. Se pare că în anul 2025 părintele va fi canonizat.
Părintele Teodor Ciurariu a relatat o întâmplare cu părintele Dionisie Ignat de la Colciu.
'Redau mai jos o întâmplare din ,,tinerețile mele'' când l-am cunoscut pe Părintele Dionisie Ignat de la Colciu. In anii studenției am avut binecuvântata ocazie de a călători in muntele Athos .
A fost un fel de premiu ,o recompensă dată de Mitropolitul nostru Daniel ( care ne era și profesor ) actualul Patriarh pentru activitățile din timpul anului universitar.
Eu eram in corala Mitropoliei , corală ce era dirijată de vrednicul de pomenire profesor Alexandru Verdeș .....la hramul Catedralei eram voluntar si făceam tot ce era necesar pentru buna desfășurare si primirea pelerinilor ...... aveam si rezultate bune la învățătură ....
Prin urmare Mitropolitul ținea foarte mult la noi si ne stimula oferindu-ne cărți , cărți ce nu prea se găseau pe atunci prin anii '90 sau pelerinaje ( îmi aduc aminte că în acea perioadă niște colegi de-ai mei au fost tocmai in îndepărtata Australie ,la Cambera cu Inaltpreasfintia Sa la un congres) Așa era Mitropolitul nostru ...
Știa cum să ne stimuleze și să ne facă de folos Bisericii Lui Hristos Domnul nostru. El ne-a ajutat pentru a obține vizele necesare ne-a dat bani pentru călătorie ....... ne-a dat binecuvântarea arhierească și la drum băieți.
Ce bucurie să pot călători in Muntele Maicii Domnului ! Aici am avut bucuria de a întâlni pe mulți părinți îmbunătățiți printre care amintesc pe Parintele Dionisie Ignat de la schitul Colciu , Parintele Petroniu Tănase de la Prodromu .......
Munceam pe la mănăstiri ,ne rugam , cântăm la strană ,nici nu știu când a trecut o lună . Toate drumurile din muntele Athos le-am făcut ,,per- pedis apostolorum" deoarece nu erau atatea mașini ca în zilele noastre.
Uneori mai mergeam de la o mânăstire la slta pe lângă mulari ( animale de tracțiune rezultate din încrucișarea catârului cu măgărița ) dar eu nu m-am urcat niciodată pe spinarea lor fiindu- mi milă de aceste animale blânde și răbdătoare.
Terminând facultatea tot Înaltpreasfințitul Daniel- actualul Patriarh - m- a hirotonit chiar de ziua Cuvioasei Teodora de la Sihla si chiar in creierul munților ......la Sihla , la Sfânta acasă!
Avea un obicei actualul Patriarh de a face legătura între evenimente frumoase din viața noastră cu anumite zile de sărbătoare ......nu întâmplător a decis hirotonia mea de ziua Cuvioasei Teodora la Sihla . Urmare a acestei decizii a Patriarhului si eu am pus numele unei fete de- a mele Teodora . Ea ,Teodora are foarte mare evlavie la Sfânta ! Ce frumos lucrează Sfinții in viețile noastre ! Și Patriarhul !
Preot fiind am continuat să merg la Athos aproape in fiecare an ..... uneori chiar de mai multe ori in același an ( in ultimii doi ani am lipsit din cauza pandemiei ) Nu voi uita niciodată nopțile de slujire si priveghere de la hramurile Prodromului din ianuarie de Bobotează și de Sfântul Ioan Botezătorul (Prodromu) cât si la sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului Prodromița . Nu voi uita povețele călugărilor îmbunătățiți ce mi-au dat sfaturi de care mă folosesc si mă voi folosi tot restul vieții mele.
Într-o după-amiază amiază eram la Colciu și după vecernie mă apropii de Părintele Dionisie Ignat . El era aproape orb și cu bățul in mână mergea spre un loc liniștit drag lui spre marea Egee ..... si acum mai este banca aceia unde stătea el si spunea rugaciunile cu metanierului.
Mă întreabă: Preote de unde ești ? Îi zic ..... suntem din același județ Parinte Dionisie . Îi sărut mâna iar el mă întreabă : Îți pomenești binefăcătorii ?
Eu am...... bâlbâit .....ceva ....nu mai țin minte ce ( nu pomeneam pe atunci decât pe cei care-mi dădeau la biserică pomelnice ) Să-i pomenești , să-i pomenești ! Nu-i neglija ! Pentru că toți au contribuit la educația și formarea ta.
Ceea ce ești astăzi se datorează Lui Dumnezeu in primul rând dar si părinților,binefăcătorilor tăi educatori,profesori , doctori chiar si gazda unde ai stat și ea îți făcea supă când veneai flămând de la facultate .
Chiar așa era ! Mi- au dat lacrimile ..... plângeam ..... Băbuța unde stăteam in gazdă ( a fost asistenta medicala la Spitalul Sfantul Spiridon ) totdeauna îmi făcea ceva de mâncare la prânz . Făcea o supa de fidea extraordinar de bună ! Cât am fost student am stat doar in gazdă pentru că nu îmi plăcea zgomotul din căminul studențesc . Știa Parintele Dionisie ce știa!
Nu întâmplător mi-a amintit de supă . In seara aceia până către miez de noapte nu prea am dormit gândindu- mă la binefăcătorii mei pe care i-am trecut pe un carnețel . In acel carnețel mereu am adăugat câte o pagină cu numele binefăcătorilor mei !
Zilele astea am vizitat un așezământ social din Dorohoi pentru a împărtăși bolnavii și pe cei asistați social aici . Periodic trec pe la ei . Le citesc rugăciuni ......mai stăm de vorbă .
Când ajung la un salon cu o bătrână neputincioasă asistentul medical ce era cu mine mă întreabă : - O cunoașteți pe doamna ăsta Părinte ? Eu mă uit cu atenție ......
O femeie cu trăsături fine ,cu privirea tristă , chipul brăzdat de trecerea anilor ,cu multă noblețe dar din păcate ( îmi spune asistentul ) cu scleroză degenerativă . Este doamna G. Elena . Mi-am adus aminte! Era fosta mea profesoară de chimie ! Doamne cum mai trec anii ...... Cum se degradează omul din cauza bolilor și a bătrâneții
Am lăcrimat ! Mi-am adus aminte ce distinsă doamnă am in fața . A fost profesoara ce mi-a dat primul 10 la teza de la chimie in clasa a IX-a , profesoara ce mi-a dat încredere că pot mai mult după ce in vară ratasem un examen foarte important . O profesoară ce mi-a făcut mult bine in anii de liceu . O femeie elegantă ,cu mult demnitate ce impunea respect la catedră și oriunde se afla .
Ajuns acasă scriu aceste rânduri și desigur am trecut- o pe doamna Elena in lista binefăcătorilor mei de pe carnețel . Tot pe aceleași carnețel la răposați ( repausați) am trecut alți doi dascăli de- ai mei Ioan P. si Maria C. plecați recent dintre noi la viață veșnică .
Un gând frumos si pentru părintele nonagenar Emil T. Ciomârtan de la care am învățat tot ce se putea învăța despre practică liturgică si ritual ducând mai departe tradițiile noastre Sfinte creștin ortodoxe . Un loc special in sufletul meu si desigur in carnețel il are si părintele Emil . Totodată mi-am adus iarăși aminte de Parintele Dionisie Ignat de la Colciu și de întrebarea lui :
,,Îi pomenești pe binefăcătorii tăi Preotule ? " Întrebarea îmi suna in ureche baritonal ,ca un tunet ...... Parintele parcă era lângă mine !
Mă străduiesc Parinte Dionisie să- i pomenesc chiar dacă, om cu păcate si neputincios fiind pe unii îi uit .....dar Dumnezeu mi-i scoate in cale și mi-i aduce aminte . Si pentru asta Îi mulțumesc.', a scris părintele Teodor Ciurariu, pe pagina sa de Facebook.