,,În Săptămâna Mare, timpul se suspendă puțin, iar Veșnicia își face simțită prezența. Nu te lăsa împrăștiat în haosul acestei lumi pline de vânt și fum și de noiane de zădărnicii, ci umple cu folos duhovnicesc fiecare ceas și fiecare zi astfel încât curățindu-te mai adânc și jertfindu-te pe crucea propriei lepădări de lume și de egoism, la sfârșitul acestei săptămâni, să poți și tu să înviezi plin de Lumină și de Bucurie Sfântă alături de Hristos " ... cam așa zicea Părintele Arsenie Papacioc.
,,Dar cum să ne îndepărtăm de lume noi, cei care trăim în lume?
Este o îndepărtare de lume cu trupul – aceasta este îndepărtarea în pustie; dar este şi o îndepărtare de lume fără a ieşi din lume: îndepărtarea de felul ei de viaţă. Prima nu e la îndemîna tuturor şi nu stă în puterea tuturor; a doua e de datoria tuturor şi trebuie împlinită de către toţi...
Fă-ți între tine şi lume un perete despărţitor și nu vei vedea lumea. Ea va fi înaintea ochilor tăi, însă ca şi cum nu ar fi. În lume vor continua schimbările ei, iar tu vei avea rînduielile tale.
Lumea va merge la teatru, tu la biserică; ea va dansa, tu vei bate metanii; ea va fi la plimbare, tu acasă, în însingurare; ea va fi întru grăire deşartă şi glume, tu întru tăcere şi slavoslovire a lui Dumnezeu; ea va fi în plăceri, tu în osteneli; ea va citi romane deşarte, tu vei citi dumnezeieştile Scripturi şi scrierile Sfinţilor Părinţi;
Ea va fi la petreceri, tu vei sta de vorbă cu cei de un cuget cu tine sau cu părintele duhovnicesc; ea îşi va face socoteli egoiste, tu vei face jertfă de sine; ea va fi în visări pătimaşe, tu în cugetare la cele dumnezeieşti. Şi astfel, în toate trasează-ţi reguli şi introdu-ţi rînduieli de viaţă potrivnice obiceiurilor lumeşti – şi vei fi în lume în afara lumii, ca în pustie.
Nici tu nu vei fi văzut în lume, nici lumea nu se va vedea în tine. Vei fi în lume pustnic – şi vei deveni următor al Sfintei Maria Egipteanca, fără a te îndepărta în pustie " Sfântul Teofan Zăvorîtul.