,,O, cât de mult trebuie să fie omul atent asupra inimii lui, fiindcă prin poarta aceasta omul este totdeauna mai slab și aici cedează mai ușor.
Inima este gata să sară și să împlinească îndată orice pornire ce vine în ea, căci inima nu are ochi, dar mintea are.
Când gândul unei fapte este aruncat peste zid înăuntrul inimii, îndată inima ia foc... ca pădurea uscată! Și cine mai poate salva apoi ceva din ea, când flăcările se întind și cuprind grabnic totul, nimicind fără cruțare orice rod bun din ea!
Ochii minții tale să fie totdeauna treji. Și când un gând se repede ca un lup să-ți muște inima, sau ca un uliu se rotește deasupra inimii, căutând să găsească un loc să se așeze, luptă-te cu toată puterea și alungă-l! Căci de multe ori, după cinci minute va fi prea târziu."
"M-au ars cu fierul roşu la tălpi, mi-au smuls barba, m-au bătut dar le-am spus: Puteţi să mă chinuiţi cât vreţi, dar nu mă lepăd de Hristos!"
,,Niciodată nu veți avea pace și liniște sufletească dacă nu veți iubi și ierta ca Hristos. Noi nu știm să ne iertăm. Tu, care vii la biserică – eu pentru tine vorbesc – tu, care știi că Dumnezeu vrea pace, tu prin tăcere să dezarmezi pe cel care a pornit cearta, căci din dușman poți să ți-l faci prieten.
Această comportare arată diferența dintre tine, care intri cu folos în biserică și cel ce nu vine sau vine numai cu trupul.
Întâlnesc foarte multe pomelnice în care vă plângeți de dușmani și-i blestemați. Dar tu singur nu te-ai întrebat dacă nu cumva chiar tu ai provocat această dușmănie. Marea noastră vină este că nu recunoaștem cât suntem de vinovați pentru faptele noastre, ne găsim scuze și învinuim pe altul, fără a gândi la pedeapsa ce o merităm". Preotul Martir Constantin Sârbu, Lacrimă și har, Editura Bonifaciu, 2011.
Un mare mărturisitor creștin, Preotul Constantin Sârbu. A fost închis timp de 10 ani la Jilava, Dej, Gherla, Poarta Albă, Salcia.
Citește și articolul - Noi vindecări uimitoare făcute de Sfinții Închisorilor din Aiud