Ce înseamnă primele cuvinte din articolul II al Simbolului Credinței ”Și întru Unul Domn Iisus Hristos” ? Precum ne-a învățat articolul I să credem în Dumnezeu Tatăl, așa ne învață articolul II să credem “și” în Iisus Hristos, Fiul Lui. Căci fără credință în Fiul, nu putem cunoaște nici pe Tatăl.
Tată fără Fiu nu există. Cine nu crede că Dumnezeu are un Fiu, nu crede ca Dumnezeu e Tată și are în sine dragoste de Tată. Dumnezeul acela e un Dumnezeu fără dragoste, nu e Dumnezeul adevărat.
“Eu sunt ușa” (Ioan X, 9), zice lisus: “Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine” (Ioan XIV, 6). Iisus Hristos în care credem ca și în Tatăl, este Unul singur, căci numai un Fiu are Tatăl și numai un Mântuitor avem noi. Numai prin acesta “Unul” ne mântuim și ajungem la Tatăl, căci numai o “cale” (Ioan XIV, 6) și numai o “ușă” este spre Tatăl, iar “calea” și “ușa” este El.
El e “Domn” peste sufletele noastre, este “Domnul și Stăpânul vieții noastre”, ba chiar unicul Domn și Stăpân “căruia îi slujim”, (Colos. III, 24) și îi închinăm cu bucurie “toata viața noastră”, în așa fel, încât nu mai suntem ai noștri, ci “ai lui Hristos” (II Cor. X, 7) și putem spune fiecare ca Sf. Apostol PAVEL:
” Nu mai viez eu, ci Hristos viază întru mine” (Galat. II, 20). Căci El ne-a dat aceasta viață și ne-a răscumpărat de la moarte. Și știm că dacă i-o închinăm Lui, tot noi ne folosim, căci El ne desăvârșește din zi în zi, făcându-ne “asemenea chipului Sau” (Rom. VIII, 2.9).
Domnia lui Iisus peste suflete nu e o domnie aspră și silnică, ci una blândă. El domnește peste noi prin dragoste și adevăr: “Luați jugul Meu peste voi… că jugul Meu este bun și sarcina Mea ușoară” (Matei XI, 29-30). Iar Domnia aceasta nu înseamnă că n-avem datoria să lucrăm pentru semenii noștri. Dimpotrivă, lui Iisus îi slujim când facem bine celor mici și osteniți (Matei XXV, 40).
Domnia aceasta totală peste sufletele noastre și peste lumea întreagă a câștigat-o Iisus Hristos și ca om, pentru că s-a smerit pe Sine ca nimeni altul și și-a pus viața Sa pentru noi. Numele de Iisus s-a ridicat astfel peste tot numele și tot genunchiul trebuie să se plece Lui; primindu-L ca Domn.
Căci “în chipul lui Dumnezeu fiind, nu răpire au socotit a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci s-a deșertat pre Sine, chip de rob luând, întru asemănarea oamenilor făcându-Se. Și cu închipuirea aflându-Se că omul s-a smerit pe Sine ascultător făcându-Se până la moarte, iar moarte, de cruce.
Pentru aceasta și Dumnezeu l-a prea înălțat și I-a dăruit Lui nume, care este peste tot numele, că în numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești și al celor de desubt; și toată limba să mărturisească că Domn este Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu Tatăl” (Filipeni II, 6-11). Sursa -marturieathonita.ro.
Citeste si - Faptele de credință care ne arată dacă suntem cu adevărat cu Hristos
Citeste si - De ce spune Mântuitorul Iisus Hristos: ''Nu am venit să aduc pace pe pământ, ci sabie''
''Pare în contradicție cu alte cuvinte ale Mântuitorului care spune: Pacea Mea o dau vouă, dar nu cum dă lumea pace.
''Hristos este, de fapt, pacea noastră. Trăirea în adevăr înseamnă pentru noi pace și libertate. Dar această trăire în adevărul Lui Dumnezeu este posibil să stârnească anumite tulburări.''
''Bunăoară așa cum s-a întâmplat la începutul propovăduirii creștine, într-o familie păgână unul se convertea, iar ceilalți rămâneau în continuare păgâni. Cel care a devenit creștin, fără să vrea, era în vrășmășie cu ceilalți membri ai familiei, pentru că nu îl înțelegeau.''
''Bine-nțeles că un creștin nu luptă, precum păgânii, nu se războiește, nici măcar nu se apără, el doar trăiește și mărturisește credința sa, așa cum am învățat de la Mântuitorul Iisus Hristos.''
''În primul rând, la El cred că ar trebui să ne gândim. Prezența Lui în lume a adus, pe de o parte, pace și bucurie celor l-au primit și au crezut în El, dar multă tulburare celor care nu au crezut în el, în primul rând, mai marilor poporului lui Israel, care ar fi trebuit să îl recunoască și să îl propună întregii lumi.''
''Tocmai, ei l-au lepădat și condamnat la moarte. Deci, așa se înțeleg cuvintele Nu am venit să aduc pace pe pământ, ci sabie. Prezența adevărului dumnezeiesc în această lume căzută poate să stârnească tulburare și vrășmășie duhului acestei lumi.''
''Sfatul Sfântului Apostol Pavel, la început, dar cred că este valabil până astăzi, era să rabde partea creștină. Zice Să nu vă despărțiți. Este posibil ca, pe parcurs, prin răbdarea voastră, să se convertească partea necreștină. La fel și în zilele noastre. Însă este posibil să se ajungă și la despărțire. Credința trebuie să fie mai presus de toate valorile. Poți să renunți la oricine și la orice, dar nu la Hristos. Dacă am renunțat la Hristos, atunci ne-am pierdut sufletul, viața.'', a explicat PS Părinte Teofil de Iberia, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, în cadrul emisiunii Abc-ul Credinței.
Mesaj / rugăminte către cititorii ABC Ortodox:
ABC Ortodox are ca sursă de finanțare DOAR reclamele pe care le afișează Google!
Prin urmare, dacă veți da click pe reclame, înseamnă că apreciați și sprijiniți publicația ABC Ortodox ca să existe în continuare! Vă mulțumim! Doamne ajută!