ÎPS Teodosie a rostit câteva îndemnuri credincioșilor pentru Noul An 2024, la finalul predicii din cadrul Duminicii după Nașterea Domnului (a Sfinților Iosif Logodnicul, David Prorocul și Iacob, ruda Domnului. Fuga în Egipt), 31 decembrie 2023.

''Să sfârșim ziua de 31 decembrie, în rugăciune, în mulțumire, în dragoste! Este ultima duminică din 2023, dar și ultima zi din 2023. A fost un an care ne-a adus și bune și rele, după cum ne-am situat noi în credința noastră.

De aceea, trebuie să luptăm ca să sfârșim anul cu căință, cu mulțumire, cu iertare față de toți semenii noștri. Și să începem Noul An 2024 cu nădejde, cu bucurie și liberi de orice răutate față de semenii noștri și, mai ales, plini de sete, de dor și de iubire față de Dumnezeu!

Să îl chemăm pe Dumnezeu să ne dea sfârșitul anului cu binecuvântare și să începem Anul Nou cu aceeași binecuvântare de la Dumnezeu!'', a spus ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului.

Citește și - Urarea ÎPS Teodosie pentru credinciosi, la inceputul anului 2024:

"Vă doresc tuturor să începeți noul an cu: mai multă hotărâre, cu mai multă credință, cu mai multă bucurie, cu nădejde în Dumnezeu că acest an poate fi:

Mai bun, mai luminos, mai plin de daruri duhovnicești, să aducă mai multă pace, dragoste, răbdare, bucurie și înțelepciune!"

VIDEO

Vezi și - Rugăciunea la început de An Nou, citita de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, la Catedrala Arhiepiscopală ,,Sfintii Petru si Pavel"din Constanța, 1 ianuarie 2024

Video

Citește și articolul - ÎPS Teodosie, mesaj pro-viață și pro-familie de Crăciun și nu numai: Uciderea de prunci a devenit un produs social, oferit și consumat, în văzul și cu complicitatea tuturor, de la: medici, tați și mame

"Nașterea sfințeniei în familia creștină

Întrucât praznicul Nașterii Domnului este pe drept considerat ziua familiei creștine, se cuvine să aducem vorba și despre această profundă, însă mult lovită, strălucire a sa.

Unitatea de rugăciune și ajutor cu ceilalți frați de credință începe din familie. Când vorbim de familie ne referim la rădăcina unei vieți creștine, nu păgâne. Familia cuprinde în sine Biserica și neamul în măsura în care se arată capabilă de sacrificiu pentru nașterea și educarea unei noi generații, îmbogățite în Dumnezeu.

Durabilitatea în timp a unui neam se probează numai atunci când familia este așezată în fruntea darurilor sale. Din punct de vedere teologic familia nu este numai o simplă convenție socială.

Ea depășește timpul și are o semnificație deosebită în planul lui Dumnezeu pentru lumea noastră . Faptul istoric al dăinuirii Bisericii până în zilele noastre și până la sfârșitul veacurilor se datorează mai întâi purtării de grijă a lui Dumnezeu dar și înțelegerii corecte – transmise din neam în neam, începând cu primii convertiți de pe aceste meleaguri, ucenicii Sfântului Apostol Andrei – a menirii familiei.

În desfășurarea istoriei vom rezista doar atât timp cât vom ține poruncile Sfintei Cununii, dintre care prima este iubirea născătoare de prunci.

Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază acest lucru: „Unde sunt bărbat și femeie și copii întru unire de cuget și dragoste, legați cu legăturile faptei bune acolo este și Hristos în mijlocul lor – că El nu acoperișuri de aur caută, nici stâlpi strălucitori, nici marmură arătoasă, ci frumusețea sufletului și podoaba cugetului și masă plină de dreptate, încărcată de roadele milosteniei”.

În copil sălășluiește Hristos

Praznicul Nașterii Domnului ne predispune întotdeauna la căutarea binecuvântatei copilării și acest lucru nu înseamnă neapărat o nostalgie de moment.

Nici o altă sărbătoare nu ne trimite mai mult decât Crăciunul spre seninul bucuriei pe care l-am putut trăi deplin doar atunci, în zorii nevinovăției.

Copii frumoși, din familii smerite, ASTĂZI se înghesuie buluc să-și dea vânt pe pârtiile amintirilor noastre, în refren de colind, cu sunet de clopoței, intonând mesianic „Leru-i ler!” sub privirea îngăduitoare a Pruncului din icoană. Parcă auzim cuvintele Domnului:

„Adevărat zic vouă: de nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor” (Matei 18, 2-3).De la icoana cea mai venerată a unei biserici, Maica Domnului cu Pruncul, suntem învățați să deprindem înțelepciunea întregii vieți. În Pruncul Iisus ne regăsim toți cei credincioși, treziți de chemarea unei vieți noi.

La Dumnezeu totul este cu putință (Luca 18, 27) astfel încât vestea cea bună adusă de înger (Luca 2, 11) nu pălește în fața simplității în care „S-a născut Cel făr-de-nceput”.

Dimpotrivă, ea anunță ziua cea neînserată a Împărăției lui Hristos, acel „ziurel de ziuă” prezent în inimile și pe buzele curate ale pruncilor colindători", a transmis ÎPS Teodosie în pastorala de Crăciun.

Medicii, îndemnaţi să refuze avorturile "Purtând în ființa lui suavă pecetea de lumină a Mântuitorului, pruncul devine Apostol credincios iar rugăciunea vieții sale cutremură străfundurile iadului: „Și Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a cuprins-o pe ea” (Ioan 1, 5).

Fiecare respirație a copilului este un colind tainic oferit sfințeniei Atotțiitorului.Irod și sfetnicii săi nu pot accepta cu ușurință sfârșitul nopții și sunt dispuși la orice fărădelege pentru a face să înceteze colindul Vieții pe pământ.

În calea lor nu stau oștiri înarmate, nici mașinării de luptă, nici tehnicieni pricepuți, ci pruncii colindători care, în ciuda odioasei vărsări de sânge și a nenumăratelor prigoniri la care sunt supuși, nu pot fi împiedicați a se înălța cu curaj în calendarul veșnic, alături de Sfinții 14.000 de Prunci, pomeniți pe 29 decembrie.

Viața și propășirea ei prin urmași este echivalată cu o amenințare la adresa așa-zisei „dezvoltări” sau „emancipări”.

Tinerii sunt mai întâi rupți de rude, apoi de Biserică, pentru ca să ajungă îndoctrinați în cultul consumului de orice fel și al plăcerilor de moment. Sunt descurajați de a mai continua actul genezic prin Căsătorie, așa cum l-au primit de la strămoși, din cauza mediului nociv în care se zbate societatea fără de Dumnezeu.

Uciderea de prunci a devenit un produs social, oferit și consumat, în văzul și cu complicitatea tuturor, de cei care se consideră „păzitori ai vieții”: medici, tați și mame. Citește continuarea aici!

Foto Arhiepiscopia Tomisului