Când tăcerea e păcat?
Se spune că tăcerea este de aur....... Dar nu totdeauna! În anumite împrejurări, tăcerea este păcat; iată câteva exemple, când tăcerea devine păcat: -Când taci la spovedanie şi nu spui toate păcatele, e păcat.
-Când îţi auzi copiii minţind, blestemând, înjurând, grăind de rău, etc. şi taci şi nu-I mustri, este păcat. -Când copiii tăi fac fapte rele şi tu taci, e păcat.
-Când semenul tău păcătuieşte şi tu îl vezi sau îi ştii păcatele şi nu-l sfătuieşti de bine şi taci, e păcat.
-Când nu-ţi înveţi copiii să meargă la Biserică, să se spovedească, să se împărtăşească, să facă fapte bune, să fie respectuoşi, să se roage lui Dumnezeu, tăcerea este un păcat.
-Când nu te rogi lui Dumnezeu pentru părinţii sau copiii tăi, tăcerea este un păcat. -Când asculţi pe cel ce vorbeşte de rău şi nu-l opreşti, ci taci, este un păcat.
Nu uita că ai datoria de a vorbi despre oameni cu Dumnezeu - adică a te ruga pentru ei - cât şi datoria de a vorbi despre Dumnezeu cu oamenii - adică a-i învăţa Credinţa Ortodoxă.
Să nu rămâi în nici o zi dator lui Dumnezeu cu rugăciunea şi nici omului cu cuvântul folositor.
Să nu rămâi în nicio zi dator lui Dumnezeu cu rugăciunea și nici omului cu cuvântul folositor.
Se spune că tăcerea este de aur. Dar nu totdeauna. În anumite împrejurări, tăcerea este păcat; iată câteva exemple, când tăcerea însemnează, devine „păcat”.
Când taci la spovedanie și nu spui păcatele, e păcat.
Când îți auzi copiii mințind, blestemând, înjurând, grăind de rău, etc și taci și nu-i mustri, este păcat.
Când copiii tăi fac fapte rele și tu taci, este păcat.
Când semenul tău păcătuiește și tu îi vezi sau știi păcatele și nu-l sfătuiești de bine și taci, e păcat.
Când nu-ți înveți copiii să meargă la Biserică, să se spovedească, să se împărtășească, să facă fapte bune, să fie respectuoși cu cei mari, să se roage lui Dumnezeu, tăcerea este un păcat.
Când nu te rogi lui Dumnezeu pentru părinții tăi sau pentru copiii tăi, tăcerea este un păcat.
Când asculți pe cel ce vorbește de rău și nu-l oprești, ci taci, este păcat.
Nu uita că ai datoria de a vorbi despre oameni către Dumnezeu – adică a te ruga pentru ei – cât și datoria de a vorbi despre Dumnezeu către oameni – adică a-i învăța Credința Ortodoxă.
Să nu rămâi în nicio zi dator lui Dumnezeu cu rugăciunea și nici omului cu cuvântul folositor.
(Istorioare moral-religioase, Parohia „Sfânta Treime” Azuga, Prahova, 2007, p. 36)