Părintele Iustin Pârvu:

'La ora actuală, lumea aceasta nu este capabilă de un efort așa mare ca să dezrobească o țară. Nu este! Este o generație de lume bolnavă. Noi nu putem vorbi de oameni într-adevăr sănătoși, care să facă niște eforturi supraomenești.

Acuma nu mai știu ce e acela un neam/națiune. Copiii aștia nu știu nimic. Nu mai au acelasi crez. Ce să faci cu ăștia? Când românul nostru soldat, caporal sau locotenent scria, de pe frontul din Rusia, către cei de acasă

--- Mamă, sunt bucuros că mă găsesc în luptă împotriva armatei roșii, pericolul omenirii!--- Așa scria! Ei bine, unde mai găsești tu un tânăr, care să vorbească despre lucrul acesta?!

Va spune că bătrânul acesta (n.red. cu referire la sfinția sa, Pr. Iustin Pârvu) este plecat cu sorcova. Nu așa spun?
Nici în școli nu se mai predau aceste lucruri pentru că însuși dl. director și învățătorul (fii acestei nații) nu vor să audă de istoria neamului din care fac parte.

Ei au artiștii lor, oamenii lor de cultură, și pe ăștia îi pun în istorie. Nu îi interesează de Iorga, Vasile Militaru, Vasile Pârvan și câți alții. Mai vorbeșe ici colo, într-un colț de ziar, ceva mai tărișor, dar nu îl aude nimeni.

Îi sfătuiesc pe tinerii de astăzi să se maturizeze o leacă. Să lase frumusețile aparente. Tânărul nostru este îmbolnăvit de tehnică (...) Nu au niciun scop, niciun ideal pentru că nici în familie nu se mai face această educație...'.

Foto - Mănăstirea Petru Vodă

'Îngerul primeşte lumina de la Dumnezeu şi creştinul primeşte lumina de la Înger'

'Îngerul primeşte lumina de la Dumnezeu şi creştinul primeşte lumina de la Înger. Noi, colaborând cu această lumină cerească, putem să formăm o unitate de forţă în lumea noastră pământească, pentru ca în felul acesta să avem o strânsă legătură cu Biserica triumfătoare din Ceruri, cu Biserica luptătoare de pe pământ.

Noi, în general, putem să ne situăm pe poziţie de înger, sau putem să ne situăm pe poziţie de demon, în funcţie de păcatele noastre.

Trebuie să fim conştienţi că, tot ceea ce lucrăm în viaţa noastră creştină, afectează şi pe îngeri în ceruri.

Bucuria cerească este cu atât mai mare cu cât viaţa noastră spirituală de pe pământ este mai apropiată de ceruri. „Precum în Cer, aşa şi pe pământ” trebuie să fie.

Viaţa noastră este mereu într-o strânsă legătură cu Viaţa şi voinţa Lui Dumnezeu. Cerurile nu se pot asemăna cu noi, nici noi cu Cerurile, decât dacă purtăm acelaşi veşmânt.'

Un apologet înţelept şi un adevărat apostol al vremurilor noastre are discernământul mărturisirii

'Vedeţi voi, noi am tăcut prea mult, ne-am făcut prea mult că nu vedem sau nu auzim. Noi încă dormim. Să ferească Dumnezeu să dăm socoteală de aceia care şi-au trădat credinţa! Să ne rugăm să ne păzească în aceste vremuri şi să nu cădem în mreaja înşelării.

Un apologet înţelept şi un adevărat apostol al vremurilor noastre are discernământul mărturisirii şi nu mărturiseşte cu patimă, fără socoteală, ci ştie să se facă tuturor toate, fără să se abată de la Adevăr.

El caută să lupte să poată trezi în ceilalți sentimentul de apărare a Adevărului (...). Rostul mărturisitorilor este să se facă ostași ai apărării Ortodoxiei.'

'O țară nu înflorește din parlament, nici din guvern, înflorește din străduința și din conștiința fiecărui individ în parte'

'O țară nu înflorește din parlament, nici din guvern, înflorește din străduința și din conștiința fiecărui individ în parte.

Acasă a fost pentru mine totdeauna locul în care am văzut că oamenii au dragoste de Dumnezeu, respectă tradiţia şi valorile neamului. Dacă nu respecţi valorile neamului, care sunt identitatea ta în lume, ce să respecţi?

Dacă nu respecţi tradiţia, care e legătura ta cu trecutul, e rădăcina ta puternică, cum să mai ai pretenţia să rezişti în faţa prezentului şi viitorului? Dacă nu respecţi pe Dumnezeu, cum să te mai consideri un om cu destin?

Închisorile ne-au învățat un lucru: că în Hristos toți suntem una! Nu mai conta că ești intelectual sau om simplu. Dacă vă uitați la copii veți vedea întipărit pe chipul lor instinctul de a fi asemenea Lui Dumnezeu."

"Aşa mi-a rămas imaginea lui Mihai Viteazul"

"Îmi aduc şi acum aminte, când eram mic, în şcoala primară, cu câtă demnitate şi patriotism ne preda învățătorul lecția despre Mihai Viteazul.

Astfel de cuvinte ți se imprimă în suflet şi îți insuflă şi ție această iubire şi jertfă de neam şi țară. Aşa mi-a rămas imaginea lui Mihai Viteazul în vederea mea de copil de atunci, impresia de stăpân, o figură demnă şi neslugarnică. Aceasta era pentru mine imaginea poporului român „demn şi neslugarnic.

Acum însă istoricii îți predau altceva, altă variantă istorică sau vorbesc prea puțin despre domnitorii noştri viteji, special pentru a stinge din noi orice urmă de patriotism, de jertfă şi onoare. Nu, noi trebuie să fim slugi şi cerşetori şi în fața Occidentului, şi în fața Răsăritului...

Toată lumea aceasta e fericită, e bucuroasă, are de toate, dar nu are cine să-i încălzească inimile, să-l poată menţine într-o unitate, aşa.”, mai spunea părintele Iustin Pârvu.